Ryan Villopoto signs for Yamaha

After an entire career spent with Kawasaki, Ryan Villopoto has decided to part his ways with the green team. In a press announcement made this morning at Anaheim, Villopoto was announced as the new member of the Yamaha team.

Aged 29, Ryan Villopoto, raced his entire pro career for Kawasaki. Alongside the green team, he won ten professional titles and three MXoN wins for USA. In 2015, he also participated in MXGP, where he won one round before announcing his retirement following an injury.

It is unknown yet whether Villopoto will make a full comeback with Yamaha. Most likely he will race in demonstrative events like he did in October with Kawasaki in the two stroke event at the Red Bull Straight Rhythm.

The new Supercross season will start tonight at Anaheim.


Photo – Pro Motocross

Another year, another champion

For the American motorsport lovers, the new calendaristic year starts with the Supercross World Championship.


As we remember, Kenny Roczen was starting the season with 2 categorical wins in Anaheim and San Diego, but the return to Angel Stadium brought him a heavy crash which ended his 2017 and threatened his career.

Ryan Dungey profited by this thing and won the third round after 2 2nd places. It seemed that his road to the title will be easy. It wasn’t like: Eli Tomac won 9 races, but the lack of consistency brought him the runner-up spot at the end.

Both Tomac and Marvin Musquin won their first races in Supercross, the last one being the fourth frenchmen to do so. 4 was also the number of winners last year: Jason Anderson gained his only victory in the Las Vegas finale, while Dungey claimed 4th place, enough to become a 4-time Supercross World Champion.


Speaking of Ryan, the “Minnesota Arrow” announced in May 2017 that he’ll end his racing career shortly after winning his 3rd crown in a row for KTM. Broc Tickle will be, at least for now, Musquin’s lieutenant.

Another rider to follow from the austrian manufacturer is Blake Baggett, the last year’s big surprise in AMA, who will stay with Rocky Mountain team, but with official support.

The main contender is however: Eli Tomac, the last year’s runner-up and 450 MX Champion. Eli has renewed his contract with Kawasaki and his teammate will be the same: Josh Grant.

Everybody’s asking: “How will Roczen do?”. The HRC rider will return to action on the track where he won at the first visit and ended his entire year 2 weeks later. He suffered 11 surgeries at the brutal-injured arm, but just as brutal he trained to get back to his well-known pace. Cole Seely will complete the Honda Factory duo.

Another man to follow from Honda is Jeremy Martin, who will ride only for the first few rounds at the 450 category, after it was initially announced that he’ll make a full season with GEICO Honda. In his only race from 2017, Jeremy gained a fantastic 2nd place in Daytona, Tomac been the only one who beat him.

The only former Supercross World Champion on the grid is Chad Reed. After ending his contract with Yamaha, he’ll start the new season as the only rider for his own team: CR22, riding a private Husqvarna. His seat at the japanese team will be taken by Justin Barcia and he’ll be Cooper Webb’s partner, another rider to watch.

Speaking of Husqvarna, Dean Wilson will make a full season with the factory team, after impressive results. He’ll make a duo to follow with Jason Anderson.

After RCH closed the gates last year, Autotrader Yoshimura will be the new Suzuki factory-backed team. Weston Pecik and Justin Bogle will be their riders. However, Justin will miss the first rounds due to an injury.

Beside the riders, there will also be some changes in the calendar: Detroit, Toronto and East Rutherford will take a break and they’ll be replaced by Houston, Tampa and Foxborough. The Atlanta round will be held in the Mercedes-Benz Arena, after the demolition of the Dome.

The full schedule is below:

January 6: Angel Stadium, Anaheim
January 13: NRG Stadium, Houston
January 20: Angel Stadium, Anaheim
January 27: University of Phoenix Stadium, Glendale, Ariz.
February 3: Oakland Alameda Coliseum, Oakland, Calif.
February 10: Petco Park, San Diego
February 17: AT&T Stadium, Arlington, Texas
February 24: Raymond James Stadium, Tampa
March 3: Mercedes-Benz Stadium, Atlanta
March 10: Daytona International Speedway, Daytona Beach
March 17: The Dome at America’s Center, St. Louis
March 24: Lucas Oil Stadium, Indianapolis
April 7: CenturyLink Field, Seattle
April 14: US Bank Stadium, Minneapolis
April 21: Gillette Stadium, Foxborough, Mass.
April 28: Rice-Eccles Stadium, Salt Lake City
May 5: Sam Boyd Stadium, Las Vegas.

Is it gonna be Tomac’s moment? Will Musquin come with a reply? What can we expect from Roczen or Reed? We might get some answers in less than 2 days.


Photo – Transworld Motocross

Marvin Musquin wins the Red Bull Straight Rhythm

The fourth edition of the Red Bull Straight Rhythm took place last night at Fairplex Pomona. This year, the Straight Rhythm had three classes: Open Class, Lites and Two Strokes.


Recent Monster Energy Cup winner, Marvin Musquin was the main favorite to win the Open Class event. Also, he was the defending champion. Last year, the frenchman had a tough battle with his now former team mate at Red Bull KTM, Ryan Dungey.

Musquin progressed quite easily to the final, where he faced an underdog, Josh Hansen, who won against Musquin’s team mate, Broc Tickle. The final went unidirectional and Musquin retained his Straight Rhythm after winning the first two races against Hansen.

In the third place final, Broc Tickle revenged after his semifinal elimination and won fairly easy against Kyle Chisholm.


The Lites class had a certain favorite, Ryan Sipes. Giving his form in the Practice session, Sipes was credited with the #1 seed. Unfortunately, he lost in the semis against Sean Cantrell.

Cantrell, a rookie at this event progressed to the final, where he faced Shane McElrath. After a hard fought battle, McElrath prevailed after winning the decisive race.

In the third place final, Shane McElrath won 2-0 against a fatigued Ryan Sipes.


Probably the most anticipated race of the day was the Two Strokes. Two former Supercross champions, Ryan Villopoto and Chad Reed announced their participation. Unfortunately, Chad Reed injured before the Practice session and he was immediately replaced by Tevin Tapia.

Villopoto progressed through the semifinals, but, after two bad races, he was eliminated by the eventual winner, Gared Steinke. In the other semifinal, Ronnie Mac produced another surprise and took out the other main favorite, Ryan Sipes.

Villopoto and Sipes battled for the third place. RV won the first race, but he outraced by Sipes in the next two. In the big final, Gared Steinke won fairly easy against Ronnie Mac.


Photo – Simon Cudby/KTM Media Factory

Ryan Villopoto and Chad Reed to race in the Red Bull Straight Rhythm

In a major press statement made yesterday afternoon, Ryan Villopoto and Chad Reed announced their participation in the newly founded tow stroke class at the Red Bull Straight Rhythm.

Villopoto, aged 29, retired from professional racing in 2015 after his unsuccessful stint in the motocross world championship (MXGP), in Europe. On the other hand, Chad Reed is still active and he is currently set to announce whether he will race or not in 2018. This season, he raced for the Yamaha Factory Team in the Supercross World Championship.

The Red Bull Straight Rhythm will be held on October 21 in Pomona, California.


photo – dirtbikes.com

Marile rivalități din Supercross – Ryan Villopoto versus Ryan Dungey


Sezonul 2013 mai avea doar patru etape. Runda de la Minnesota îl putea aduce pe Ryan Villopoto și mai aproape de titlul mondial cu numărul trei. Aflat în postura secondantului pentru al treilea sezon consecutiv, campionul din 2010, Ryan Dungey, avea o singură opțiune. Victoria.

Main Eventul avea o încărcătură aparte pentru Ryan Dungey. Se desfășura la Minnesota, în fața publicului local. De altfel, încă din cursele de calificări, Dungey a fost adulat de fanii veniți să-l poarte către o victorie.

Cele douăzeci de turure au început pentru cei doi Ryan. Cu toate că Mike Alessi a furat holeshot-ul, Villopoto l-a depășit într-o manieră foarte agresivă. Vechea rivalitate care ținea încă din juniorat se pare că n-a fost niciodată de Villopoto.

Campionul en titre s-a distanțat, dar, în spatele său, Ryan Dungey trecea la rândul său de concurență. Vreme de mai bine de zece tururi, Ryan Villopoto a condus nestingherit cursa. Dungey era însă pe urmele sale, iar ceea ce părea a fi o victorie facilă pentru Leul din Seattle s-a transformat în probabil cel mai frumoasă din ultimii ani.

Ultimele șase tururi i-au regăsit pe cei doi Ryan foarte apropiați unul de altul. Când Villopoto era rapid, Dungey plusa și invers. Villopoto face o greșeală care era cât pe ce să-l arunce de pe motocicletă, dar Dungey nu a fost pe fază și nu a reușit să treacă în frunte.

Broc Tickle a aruncat publicul în aer. Întârziat, pilotul Suzuki l-a aruncat pe eroul local, Dungey, în fruntea cursei, dar Villopoto a revenit imediat. A urmat probabil cea mai faimoasă poză făcută în ultimul deceniu.

Ryan Dungey și Ryan Villopoto au sărit concomitent secțiunea de ritm. Pentru moment, Villopoto și-a păstrat locul fruntaș, dar Dungey a mutat decisiv după secțiunea de obstacole și publicul era în extaz mistic.

De aici încolo, Villopoto și Dungey au schimbat rolurile. Villopoto era în postura vânătorului, iar Dungey în postura vânatului. Pilotul KTM și-a păstrat calmul și nu a mai fost ajuns până la final.

Toate eforturile disperate ale lui Ryan Villopoto au fost în van. Leul din Seattle a fost nevoit să se recunoască învins. Pentru Ryan Dungey, triumful în fața publicului local, era cel de-al 13-lea de la clasa 450.

O rivalitate superbă și-a atins apogeul aici. Între 2010 și 2014, cei doi s-au duelat pe diversele trasee ale campionatului mondial de Supercross și ale naționalului de motocross. Cu toate acestea, bătălia de la Minneapolis din 2013 a fost neegalată și foarte probabil va rămâne referința în materie de spectacol a Supercross-ului pentru mult timp de acum încolo.

În materie de palmares, Ryan Villopoto a avut mereu avantaj. În cele cinci sezoane petrecute la clasa mare concomitent, cei doi și-au adjudecat aproape toate titlurile, atât în Supercross, cât și în motocross, singura excepție fiind titlul național outdoor din 2014, adjudecat de Ken Roczen. Statistic, scorul a fost net favorabil pentru Ryan Villopoto. 6-3. Valoric, greu de spus, dar parcă patima incomensurabilă a Leului din Seattle și-a pus amprenta ceva mai mult în inimile fanilor din lumea întreagă.


credit foto: Transworld Motocross

SX Seattle: Marvin Musquin, victorios acasă la Ryan Villopoto

Marvin Musquin s-a impus în etapa a 14-a a campionatului mondial de Supercross.

Seattle era gazda etapei a 14-a a campionatului mondialului de Supercross. Înaintea rundei, situația în clasament era foarte echilibrată. Ryan Dungey continua să conducă, cu 276 de puncte, în timp ce Eli Tomac îl seconda, la doar patru puncte distanță.

Main Eventul de la Seattle a pornit cu stângul pentru ambii combatanți. Holeshot-ul a fost adjudecat de Jason Anderson, dar pilotul Husqvarna nu a rezistat pentru mult timp în frunte. Marvin Musquin l-a depășit și a evadat nestingherit în frunte.

În spate, Dungey a fost implicat în două incidente cu Justin Bogle. Mai mult, The Diesel era pe locul al 19-lea la finele primului tur. La acest punct al cursei, Tomac își adjudeca plăcuța roșie de lider al clasamentului general.

Cu toate acestea, nici Eli Tomac nu era foarte bine clasat în cursă. În stilul obișnuit, el și-a croșetat drumul înspre pozițiile fruntașe, până a greșit și a pierdut locul secund în fața unui Cooper Webb aflat într-o formă excelentă. Nici el n-a scăpat de căzătură și a coborât câteva locuri.

Ryan Dungey a făcut o cursă de recuperare senzațională. Dacă la debutul cursei se scufunda în coada clasamentului, campionul ultimelor două sezoane a ajuns până pe patru, acolo unde a și încheiat.

Nestingherit și fără presiune pe umeri, Marvin Musquin a obținut a doua victorie a sezonului. Eli Tomac a făcut și el o mică cursă de recuperare și a încheiat în cele din urmă pe locul secund. Jason Anderson a completat podiumul, în timp ce Ryan Dungey și Davi Millsaps au sosit pe patru și cinci.

În clasamentul general al clasei 450 cmc, avem egalitate perfectă. Eli Tomac și Ryan Dungey au câte 294 de puncte și ambii vor avea plăcuțe roșii pe motocicletele lor la următoarea etapă. Marvin Musquin completează podiumul ierarhiei provizorii, cu 252 de puncte.

Următoarea etapă a campionatului mondial de Supercross va avea loc peste două săptămâni la Salt Lake City.


credit foto: Supercross Live

Ryan Villopoto – Leul din Seattle

Campionatul mondial de Supercross va poposi la sfârșitul acestui weekend acasă la Ryan Villopoto, una dintre figurile legendare ale motocross-ului american.

Născut pe 13 august 1988, la o aruncătură de băț de Seattle, Ryan Villopoto este una dintre figurile legendare ale motocross-ul din Statele Unite. Cu o carieră impresionantă în spate, Leul din Seattle a debutat la profesioniști în 2005, la doar 16 ani. Între 2006 și 2008, tandemul Villopoto-Kawasaki a dominat categoria mezină a motocross-ului american, 250 cmc. Trei titluri naționale la motocross și un titlu mondial la Supercross a fost palmares pilotului din Seattle.

Tot în această perioadă, el și-a făcut renumele de gladiator la Motocrosul Națiunilor. Două victorii în 2006 și 2007 l-au aruncat pe Villopoto în Pantheonul piloților americani cu victorie în Des Nations. Mai mult în ediția din 2007, în fața propriilor fani, în USA, RV2 a spulberat întregul pluton al cursei Open, cu un motor de 250 cmc, în timp ce marea majoritate a concurenței, printre care și Ricky Carmichael, a participat la acea cursă pe motoare de 450 cmc.

Din 2009 până în 2014, RV2 a scris istorie și la categoria regină. Primele două sezoane au fost mai dificile, iar după accidentarea din 2010, cariera sa se părea că va intra în declin.

De aici încolo, spiritul său competitiv și patima nemaiîntâlnită înainte sau după el în motocross și-au spus cuvântul și după un 2011 dominant, Ryan Villopoto a făcut tripla: titlul mondial în Supercross, titlul național la motocross și victoria în Motocrosul Națiunilor.

De altfel, în urma succesul lui Villopoto din 2011, Jeremy McGrath, cel mai galonat pilot de Supercross din istorie, a comparat performanța pilotului din Seattle cu ce a realizat el în 1995.

Mă bucur că Ryan a reușit să facă tripla. Ce a realizat el în 2011 se aseamănă mult de tot cu ce am realizat eu în 1995. Îmi place mult de el, e un luptător neobosit și nu vorbește prea mult. Aici cred că ne asemănăm.

După un asemenea elogiu, Villopoto a continuat să domine Supercross-ul și motocross-ul de peste ocean. În 2012, 2013 și 2014 au urmat alte patru trofee pentru pătimașul pilot american. Trei titluri consecutive în Supercross și titlul național din motocross obținut în 2013 l-au adus aproape de recordurile lui Carmichael și McGrath.

Cu toate acestea, Villopoto a șocat la debutul lui 2015, atunci când, și-a anunțat retragerea din Supercross la doar 26 de ani. Mai mult, în mod total neașteptat, el și-a anunțat trecerea în MXGP, în ceea ce se anunța a fi sezonul său de adio.

Aducerea lui Villopoto în MXGP a fost începutul boom-ului de imagine pe care campionatul mondial de motocross îl parcurge acum. Debutul Leului din Seattle a fost cu stângul, după ce a ratat startul din Qatar și o clasare modestă în ambele manșe.

A urmat apoi victoria din Thailanda, pe un traseu care aducea mult cu cunoscutele circuite din Supercross. Oponenții nu au avut nici o șansă în prima manșă, iar victoria lui Villopoto avea să fie singulară. În manșă secundă de la Nachonkhaisri, RV2 a încheiat pe trei, dar a obținut victoria la general. Din păcate, avea să fie unicul său triumf în MXGP. După accidentarea suferită la Maggiora, în Italia, Villopoto și-a anunțat retragerea definitivă la Teutschental, după o îndelungă așteptare a fanilor.

Un rider total, cu multe dueluri roată la roată cu nume precum Chad Reed, James Stewart Jr. sau Ryan Dungey, Ryan Villopoto este epitomul pasiunii pentru motocross. Nimeni nu a concurat cu mai multă patimă vreodată și foarte probabil nimeni nu va pune atât de mult suflet cât a pus Leul din Seattle.


credit foto: motocrossactionmag.com