Casey Stoner to test at Sepang for Ducati

Ducati has announced today that Casey Stoner will test for the italian team at Sepang. The test will be a private one and will be held between 24-26 January.

Stoner, aged 32, won two MotoGP world championships in 2007 and 2011. He shocked the motorcycling world when he announced his retirement in 2012, at only 27 years old.

So far, Stoner has refused to say whether he will race with a wild card or not this season. Since his 2016 comeback to Ducati he did not race and it is highly unlikely for that to happen in the near future.

The new MotoGP season will start in March at the Losail International Circuit in Qatar.

 

Photo – Ducati Press

Livio Suppo leaves Repsol Honda

In a major announcement made today, Livio Suppo announced his departure from Repsol Honda. Suppo, who was the Team Principal, has left the team after a successful eight years stint.

In this time, he helped the team to win six constructors championship and five riders championship (four with Marquez, one with Stoner). Before his time with Honda, he worked for Ducati, where he was a main factor in their 2007 success.

Suppo, aged 53, signed with Honda in 2010 and worked as Marketing Director for three seasons. From 2013 onwards he was the Team Principal, a position he held until his resignation.

It is yet unknown who will replace Livio Suppo. Also, there is no information about his future appointments.

 

Photo – Motorcycle News

Casey Stoner tested with Ducati at Valencia

At the start of this week, Casey Stoner had a private test with Ducati. The two times MotoGP world championship tested the GP17 at Circuito Ricardo Tormo in Valencia.

Stoner, aged 31, retired at the end of the 2012 season, at only 27. He won his first championship in 2007 with Ducati. The australian rode for the italian for four seasons before moving to Honda.

With Honda, he won his second and last championship in 2011. At the end of 2012 he retired. For some years he was only a test rider for Honda before coming back to racing in 2015, but without any success.

Casey Stoner returned at Ducati at the beginning of 2016. He was signed by the italian team for the same role he had at Honda between 2012-2015. Regarding the Valencia, rumors within the paddock suggested that he was just 0.7 seconds slower than the lap record.

 

photo – Ducati

Casey 007 – Jerez: Doctorul găsește antidotul împotriva bestiei roșii

Pe 25 martie 2007, campionatul mondial de motociclism revenea în Europa, la Jerez.

Gazdă tradițională a Marelui Premiu al Spaniei de motociclism, Circuito de Jerez aducea revenirea caravanei MotoGP pe bătrânul continent, după periplul asiatic din Qatar.

Casey Stoner ținea capul de afiș în paddock-ul motomondialului, după o victorie superbă obținută în fața lui Valentino Rossi și Dani Pedrosa în runda inaugurală a stagiunii.

Cu 15 zile în urmă, Ducati, Bridgestone și Stoner era triumviratul dominant într-un grand prix marcat de diferențe abisale de viteză. De altfel, estimările oficiale spuneau că echipa italiană era cu 15-20 kmh mai rapidă decât Yamaha pe lunga linie dreaptă. Mai mult, s-a constatat că punctul de frânare era mai lung cu aproximativ douăzeci de metri față de era motoarelor de 990 cmc.

Weekend-ul din Spania avea însă o semnificație aparte pentru celălalt pilot al echipei Ducati, Loris Capirossi. Italianul urma să ia startul în cel de-al 250 mare premiu al carierei. Debutul stagiunii a fost unul dezolant pentru Capirex, zestrea sa fiind inexistentă după abandonul inoportun din Qatar.

Loris Capirossi celebra startul cu numărul 250. credit foto: Ducati Corse Press

Traseul de la Jerez era însă primul obstacol major pentru nărăvașă motocicletă a grupării din Bologna. De altfel, încă de vineri, din primele sesiuni de antrenamente libere, Yamaha și Honda s-au dovedit net superioare, în timp ce, Suzuki era pe același palier valoric.

Un circuit sinuos, fără un top speed foarte mare, mai degrabă tehnic decât de viteză, Jerez devenea primul test major pentru Ducati, în noua eră a motoarelor de 800 cmc.

Calificările de sâmbătă au subliniat încă o dată că Ducati nu se descurcă pe circuitele de tip stop and go, cu multe viraje și linii drepte scurte. Dani Pedrosa a fost cel mai rapid om după ora de calificări, iar micuțul spaniol își amplasa a sa motocicletă Honda în poziția de pole position.

Valentino Rossi s-a descurcat și el excelent în calificări și a venit cu o nouă clasare solidă în calificările clasei MotoGP. Prima linie a grilei de start a fost completată, în mod surprinzător de Carlos Checa, noul pilot al echipei LCR Honda.

Colin Edwards deschidea linia a doua a grilei de start, în timp ce, Casey Stoner, învingătorul din Qatar și liderul clasamentului general, pleca doar de pe poziția a cincea în întrecerea de duminică. Linia a doua a grilei de start a fost completată de John Hopkins, cel mai bine plasat pilot al echipei Suzuki.

Topul primilor zece din calificări a fost completat de Shinya Nakano, Toni Elia, Marco Melandri și Kenny Roberts Jr. Marile dezamăgiri au fost Chris Vermeulen și Loris Capirossi, clasați pe 14 și 15, dar primul avea o scuză solidă. O răceală foarte puternică l-a scos din ritm pe parcursul întregului weekend.

25 martie 2007, o duminică cu o atmosferă meteo primăveratică autentică pentru climatul mediteranean. Un soare plăcut și o temperatură ideală pentru curse erau dublate de prezența a peste 100 000 de fani în tribunele circuitului spaniol.

Startul cursei era programat pentru ora locală 14, iar piloții urmau să acopere circuitul Jerez de numai puțin de 27 de ori. 27 de tururi pentru o nouă victorie a numărului 27?

Cursa a început cu un start fulminant al lui Dani Pedrosa și Valentino Rossi. Încă din primele viraje cei doi pretendenți la victorie s-au desprins. În a doua parte a primului tur, Rossi face ceea ce avea să se dovedească a fi manevra decisivă. O depășirea elegantă și sportivă făcută asupra lui Dani Pedrosa îl aducea pe italian în postura de lider al întrecerii hispanice.

În spate, Colin Edwards, Carlos Checa, Nicky Hayden și Casey Stoner completau topul primilor șase clasați. Din spate, John Hopkins face presiuni asupra lui Stoner și la două viraje distanță, el trece atât de australian, cât și de Carlos Checa și pleacă în urmărirea lui Hayden.

Un weekend pentru Casey Stoner. credit foto: Ducati Corse Press

Debutul cursei era unul dezastruos pentru cei de la Ducati. Dacă Stoner ținea piept cu greu plutonului fruntaș, Loris Capirossi se afunda într-o mediocritate supărătoare, undeva la limita punctelor, pe locul al 14-lea.

Melandri și Checa trec de Stoner, iar australianul a ajuns să fie depășit imediat și de Toni Elias. Un debut modest de întrecere pentru câștigătorul din Qatar, iar locul al nouălea pe care era clasat în acest moment relansa campionatul.

În spate, Alex Hofmann este descalificat după ce este avertizat cu steagul negru, iar în față, Rossi și Pedrosa se jucau de-a șoarecele și pisica. Dacă Rossi era mai rapid pe viraje, Pedrosa recupera imediat pe liniile drepte, iar ecartul era de 0.7 secunde în mod constant.

Valentino Rossi și Dani Pedrosa. În fundal, la mare distanță, Casey Stoner. credit foto: AFP Photo

După ce a trecut de Stoner, Toni Elias își lansa un asalt furibund asupra celor din fața sa și în primă fază trecea de Carlos Checa și Marco Melandri.

La jumătatea întrecerii s-a instalat o aparentă acalmie. Valentino Rossi dădea tonul întrecerii. Italianul era urmat de Dani Pedrosa, Colin Edwards, Nicky Hayden și John Hopkins, în timp ce Casey Stoner era doar pe locul nouă.

A doua jumătate a întrecerii a fost condimentată cu diverse evenimente. În mod special, Toni Elias și Casey Stoner au ținut capul de afiș prin depășirile lor. E drept, cei doi au profitat și de căzătura lui John Hopkins, dar și de ritmul din ce în ce mai domol al campionului mondial en titre, Nicky Hayden.

Ultima parte a cursei a fost controlată de o manieră autoritară de către Valentino Rossi. Metru cu metru, viraj după viraj și tur după tur, Il Dottore își consolida și mai mult avantajul său în fața lui ani Pedrosa, iar ecartul ajungea la aproape trei secunde. În spate, Colin Edwards savura o cursă solitară, pe un distant loc trei.

La intrarea în ultimul tur, ordinea era: Rossi, Pedrosa, Edwards, Elias și Stoner. Ultimii doi au avut o recuperare de poziții extraordinară, iar dacă întrecerea ar mai fi avut câteva tururi, cei doi s-ar fi duelat în mod direct, căci, australianul de la Ducati începea să-și intre în mână. Puțin cam târziu, totuși.

Valentino Rossi se îndrepta spre prima victorie după o lungă pauză. Ultimul succes a fost repurtat în Marele Premiu al Malaeziei, din 2006, iar această serie nefastă, fără victorie, era cea mai lungă de la debutul său la categoria regină, în 2000.

Victorie, 25 de puncte și șefia campionatului. Un weekend perfect pentru Rossi. Dani Pedrosa a fost nevoit să se recunoască învins și a încheiat pe poziția secundă, la aproximativ trei secunde în urma rivalului italian. Podiumul a fost completat de Colin Edwards, în timp ce, Toni Elias și Casey Stoner au completat topul primilor cinci.

În top zece s-au mai clasat, în ordine, Carlos Checa, Nicky Hayden, Marco Melandri, Chris Vermeulen și Shinya Nakano. Ceilalți piloți care au adunat puncte au fost Alex Barros, Loris Capirossi, Randy Puniet și cei doi componenți ai formației Tech3, Makoto Tamada și Sylvain Guintoli.

După cursă, a urmat o adevărat fiesta italiană. În modul său caracteristic, Valentino Rossi a celebrat victoria din Spania cu un nou show. De această dată, el arunca mingea de bowling, iar popicele au căzut. Ce semnifica acest gest? Sfârșitul ghinionul pentru italian? Cel puțin pentru moment, Vale putea să se bucure de victorie și de postura de lider al clasamentului general.

Dacă am reamintit de ierarhia la piloți, Valentino Rossi era noul lider, cu 45 de puncte acumulate după primele două etape din 2007. El era urmat de Casey Stoner, învingătorul din Qatar, cu 36 de puncte și de Dani Pedrosa, tot cu 36 de puncte. Topul primilor cinci era completat de Colin Edwards și Marco Melandri, cu 26 de puncte, respectiv 19.

După Jerez a urmat o pauză de o lună în campionat. Turcia urma să fie gazda celei de-a treia etape din cadrul campionatului mondial de motociclism viteză, în perioada 20-22 aprilie.

 

credit foto: AFP Photo, Ducati Corse Press

 

Casey 007 – Qatar

10 martie 2007. Qatar era gazda unui debut stagional care avea să-l arunce pe Casey Stoner direct în cărțile de istorie.

După o lungă pauză de iarnă, campionatul mondial de motociclism a revenit în prim-plan pe 10 martie. 2006 a adus multe surprize, printre care și titlul mondial adjudecat in extremis de Nicky Hayden, pe a sa Repsol Honda.

Multe schimbări tehnice și nu numai urmau să condimenteze sezonul 2007. Trecerea de la motoarele de 990 cmc la cele 800, dar și rezultatele testelor indicau că spectacolul va fi asigurat pentru noul sezon.

De asemenea, echipele aveau voie să folosească pentru fiecare pilot câte 14 pneuri față și 17 pneuri spate, în timp ce cantitatea combustibilului din rezervor scădeau cu cinci procente, de la 22 de litri la 21.

În goana spre victorie. credit foto: Ducati Corse Press

În mod logic, toate aceste schimbări aveau ca scop scăderea top speed-ului. Paradoxal sau nu, efectele au fost contrare încă din teste, timpii obținuți pe tur fiind mai buni, iar vitezele similare ca la modelele anterioare.

Debutul Qatarului pe harta motomondialului a avut loc în 2004. În acel sezon, traseul de lângă Doha, era poziționat spre finalul calendarului competițional. A fost și scena ultimei victorii din cariera lui Sete Gibernau, spaniolul fiind blestemat parcă să nu își mai adauge vreo victorie după aceea.

Circuitul Losail are o lungime de 5380 metri, turul de pistă fiind parcurs în sens orar. Un traseu sinuos, ce îmbină porțiunile tehnice cu cele de viteză, este printre cele mai lungi din calendarul competițional. 16 viraje compun această bijuterie a deșertului, lățimea suprafeței asfaltice permițând multe posibilități de depășire.

O primă oportunitate este reprezentată de linia de start-sosire. Imediat, după lunga linie dreaptă, desenată după stilul celei din Bahrain, primul viraj este un loc problematic.

Celelalte zone unde sunt indicate depășirile sunt în secțiunea virajelor 6-7, respectiv lanțul format din virajele 11-12-13, de mare viteză. Un ultim loc ideal pentru depășire este chiar virajul 16, care încheie turul de circuit, intrarea și ieșirea din acest punct fiind vitale pentru accelerația ulterioară de pe lunga linie de start-sosire.

De obicei, în ritm de cursă, recordul pe turul de circuit este stabilit în jurul timpului de 1:54-1:55 pe tur, în timp ce în calificări timpii pe tur coboară cu încă aproximativ o secundă, la pragul de 1:53-1:54.

Duelul zilei, Casey Stoner-Valentino Rossi. credit foto: Ducati Corse Press

După cum pomeneam adineaori, testele din presezon arătau o formă extraordinară a tandemului format din Valentino Rossi și Yamaha. În mai toate sesiunile cronometrate, cvintuplul campion mondial al clasei regine era în topul listei.

O surpriză plăcută și totodată interesantă era prezența acolo sus a tandemului de la Ducati, dar mai ales a noului venit în echipa glonțului din Bologna, Casey Stoner.

Australian a fost adus cu surle și trâmbițe după un sezon de debut fantastic în cadrul echipei LCR Honda, condusă de fostul pilot de grand prix Lucio Cecchinello.

Se părea că forma bună a celor de la Ducati din sezonul precedent nu era apă de ploaie, iar în 2007, constructorul italian urma să devină rivalul de temut pentru Yamaha.

Nici Suzuki nu arăta rău, iar tandemul format din John Hopkins și Chris Vermeulen era unul solid, dar foarte exotic. În testele premergătoare sezonului ambii piloți au rulat mai bine decât piloții de la Repsol Honda.

De altfel, echipa campionului mondial en titre, Nicky Hayden suferea mult la capitolul puterii motorului. Însuși Hayden s-a plâns în repetate ocazii că pe liniile drepte, Ducati, Yamaha și Suzuki se distanțau precum niște rachete.

Qatar venea cum nu se putea mai bine. După lunga așteptare de patru luni, caravana motomondialului se întorcea în acțiune. Cu un an înainte, Valentino Rossi reușea să șteargă cu buretele căzătura de la Jerez și s-a impus în fața celui care avea să-i fure titlul în cele din urmă, Nicky Hayden, cu Loris Capirossi pe un distant loc trei.

Sesiunea de calificări de sâmbătă avea să fie prima dovadă că ne aștepta un sezon foarte echilibrat în față. Valentino Rossi a semnat cel mai rapid tur al orei de calificări și obținea cel de-al 46-lea pole position din carieră, cu un timp de 1:55.002, cu peste jumătate de secundă peste recordul anterior.

Casey Stoner a fost nevoit să se recunoască învins, dar ecartul dintre el și Valentino era de doar cinci miimi. Copilul teribil din Kurri Kurri a semnat un excelent 1:55.007.

După o iarnă pozitivă în materie de teste, Colin Edwards pleca din prima linie a grilei de start. Locul al treilea pentru Texas Tornado a fost maximul, el asistând neputincios la spectaculosul duel dintre Rossi și Stoner.

Toni Elias reușea o performanță mirobolantă pentru Honda Gresini și deschidea linia secundă a grilei de start, în fața lui Dani Pedrosa și John Hopkins.

De cealaltă parte a garajului Ducati, Loris Capirosi era departe de noul său coechipier și cu un 1:55.856, urma să ia startul de pe un modest loc șapte. În cea de-a treia linie a grilei de start, îi regăseam și pe Randy De Puniet și Nicky Hayden, surpriza neplăcută a sesiunii de sâmbătă după amiază.

Marco Melandri era o altă deziluzie majoră a calificărilor de sâmbătă. Coechipierul lui Toni Elias la Honda Gresini a semnat cel de-al zecelea cel mai rapid tur cronometrat și completa linia a patra a grilei de start alături de Shinya Nakano și veteranul Carlos Checa, aflat acum în ingrata postură de a-l înlocui pe Casey Stoner la echipa condusă de Lucio Cecchinello.

Chris Vermeulen nu a putut să țină pasul cu John Hopkins, coechipierul său de la Suzuki. Australianul a stabilit doar al 13-lea rezultat în sesiunea de sâmbătă și deschidea linia a cincea a grilei de start. Alături de el luau loc Olivier Jaque și Alex Barros, ultimul proaspăt revenit în motomondial la Pramac Ducati.

Sylvain Guintoli, Alex Hofmann și Kenny Roberts Jr completau linia a șasea a grilei, în timp ce ultimii clasați erau Makoto Tamada și Andrew Pitt. Singurul absent de la start era Jeremy McWilliams. Pilotul echipei Ilmor s-a accidentat în calificări și nu a primit undă verde din partea echipei medicale pentru a lua parte la start.

22 de tururi și o vreme absolută superbă îi aștepta pe cei 21 de piloți aflați la debutul noii stagiuni din cadrul campionatului mondial de motociclism viteză.

Un start superb pentru toți cei trei piloți din fruntea grilei de start. Din fericire, nu au existat incidente majore la ieșirea din primul viraj, iar ordinea era acum dictată de același Valentino Rossi, cu Casey Stoner, Toni Elias, Dani Pedrosa și Colin Edwards pe urmele sale.

Startul fulminant al lui Casey Stoner. credit foto: Ducati Corse Press

Finalul primei bucle de circuit aduce și primul șoc al sezonului. Motocicleta Ducati a lui Casey Stoner a trecut ca trenul prin haltă în fața lui Valentino Rossi, iar australianul prelua ștafeta de lider de la italian. Ordinea era acum Stoner, Rossi, Pedrosa, Elias și Melandri.

La finalul turului imediat următor, Rossi era victima preferată a lui Pedrosa, dar pe intrarea în primul viraj, italianul recuperează poziția secundă. Casey Stoner dobora deja recordul de cursă încă din turul secund și încerca să se distanțeze în frunte.

Marco Melandri era marele câștigător al primelor tururi și recuperase deja șase locuri. Brusc, Rossi revine în frunte, dar doar pentru câteva fracțiuni de secundă. Stoner a găsit o breșă în defensiva italianului și și-a luat înapoi în primire fotoliul de lider.

Grafica transmisiunii ne arăta diferențele vizibile de alegere a pneurilor la Valentino Rossi și Casey Stoner, dacă italianul optase pentru hard atât pe față, cât și pe spate, australianul alegea opțiunea medium a celor de Bridgestone, atât pe pneul față, cât și pe cel spate.

Dani Pedrosa tatona în continuare pe linia de start-sosire poziția lui Valentino Rossi. Dacă modelele Honda, dar mai ales cel Ducati erau mai rapide pe liniile drepte, Yamaha lui Rossi recupera pe viraje, dovedind o stabilitate mai bună.

A urmat o sarabandă de căzături. Primul mare abandon al sezonului a fost Loris Capirossi. Italianul a fost urmat imediat de Randy De Puniet și de Carlos Checa. Toate cele trei căzături s-au soldat cu căzături.

Revenind la duelul pentru victorie, Rossi dobora din nou recordul pe tur și încerca din răsputeri să se apropie de Casey Stoner. Aceeași poveste valabilă ca în duelul dintre Rossi și Pedrosa. Stoner profita de superioritatea top speed-ului oferit de Ducati și plusa din plin pe liniile drepte, în timp ce italianul de la Yamaha recupera pe viraje.

La jumătatea întrecerii, Casey Stoner își continua forcing-ul în fața lui Valentino Rossi. După o abordare greșită a ultimului viraj, Dani Pedrosa pierdea locul al treilea în fața lui John Hopkins, dar avea să recupereze imediat poziția pierdută.

În frunte, Stoner și Rossi se tatonau în continuare. Pe cât de tare rula Stoner pe al său Ducati, Rossi încerca din răsputeri să facă față ritmului infernal propus de bestia roșie a australianului.

Tur după tur, vechiul record pe tur din Qatar se topea la fel de mult precum căldura de la nivelului asfaltului. Un excelent 1:56.7 pentru Stoner însemna un nou record îmbunătățit cu aproape șapte zecimi fața de referința propusă de Rossi în 2006.

Ultimele tururi ale întrecerii din Qatar aduceau două dueturi pentru cele trei locuri disponibile pe podiumul de premiere. Dacă în față, Rossi și Stoner își încordau mușchii, Pedrosa și Hopkins se luptau din răsputeri pentru locul al treilea.

Toni Elias gafa și el și făcea o scurtă excursie în criblură. Aflat în același pluton cu el, Nicky Hayden era departe de forma ilustrată doar cu câteva luni în urmă. În orice caz, apărarea titlului mondial părea acum o reală fantasmagorie la care nici cei mai die hard fani ai lui Kentucky Kid nu mai credeau.

Jocuri psihologice? credit foto: Ducati Corse Press

Cu cinci tururi rămase, Casey Stoner controla în continuare duelul psihologic cu Valentino Rossi. În spatele lor, Dani Pedrosa nu era nici în el lipsit de griji, cu un John Hopkins dornic de afirmare în spatele său. Marco Melandri rula pe un liniștit loc cinci, dar la ani lumină în spatele careului de ași.

Valentino Rossi încercă o depășire superbă asupra lui Casey Stoner și preia ștafeta de lider, cu doar patru tururi rămase până la finalul cursei.

Bucuria italianului a fost de foarte scurtă durată. La fel ca până acum, Stoner trecea de Rossi fără emoții pe liniile drepte. Având în vedere această situație, italianul trebuia să tranșeze situația pe porțiunea virajată a circuitului dacă își dorea victoria în runda inaugurală.

La intrarea în ultimul tur, avantajul luat de Ducati pe liniile drepte se părea că va fi determinant. Prin urmare, singura speranță favorabilă pentru Rossi era acum o căzătură sau o problemă mecanică venită în ultima buclă a circuitului.

Parcurgerea ultimului tur a fost magistrală, iar Casey Stoner a rulat în același ritm infernal și și-a adjudecat prima victorie din carieră la clasa regină.

Primul succes nu se uită niciodată. credit foto: Ducati Corse Press

Valentino Rossi s-a văzut nevoit să se recunoască învins, în timp ce Dani Pedrosa și-a asigurat locul pe ultima treaptă a podiumului după ce l-a învins în cele din urmă pe John Hopkins.

Marco Melandri încheia o cursă liniștită pe locul al cincilea, în timp ce, Nicky Hayden, campionul mondial en titre fusese învinse și de Edwards și de Vermeulen pentru a încheia runda inaugurală din 2007 pe un modest loc opt.

Topul primilor zece a fost completat de Alex Barros și Shinya Nakano, în timp ce ceilalți piloți care au acumulat puncte au fost Alex Hofmann, Olivier Jaque, Kenny Roberts Jr, Toni Elias și Sylvain Guintoli.

Având în vedere că era prima etapă a sezonului, situația în clasamentul general al piloților era identică cu clasamentul din Qatar. Astfel, Casey Stoner conducea cu 25 de puncte, în timp ce, Valentino Rossi și Dani Pedrosa completau podiumul provizoriu, cu 20 de puncte, respectiv 16.

Rămâneți aproape de Wheelies. Peste două săptămâni, vom prezenta povestea etapei secunde a sezonului, ce urma să se desfășoare la Jerez, pe 25 martie 2007.

 

credit foto: Ducati Corse Press

MotoInterviu – Lucio Cecchinello

Unul dintre cei mai populari team manageri este Lucio Cecchinello. Anul trecut, echipa sa a împlinit douăzeci de ani, iar victoriile lui Cal Crutchlow de la Brno și Phillip Island i-au adus în sfârșit gloria la MotoGP. 

Ai inceput proiectul LCR acum 21 de ani, în 1996. Ce te-a influențat să iei această decizie?

Am fost influențat de faptul că eram deja destul de bătrân pentru clasa 125, aveam 25 de ani când am câștigat campionatul european. Erau două posibilități la acel moment: fie să concurez pentru o echipă deja existentă, dar care nu avea organizarea pe care eu o doream, fie să-mi creez propria mea echipă.

Am ales în cele din urmă a doua opțiune. Începutul nu a fost unul ușor. M-am descurcat greu cu banii, unul dintre mecanicii mei m-a împrumutat. Am fost conștient de faptul că sunt prea bătrân pentru clasa mică și mi-am dorit să fac performanță cu propria mea echipă. Doi ani mai târziu, la Jarama, în 1998, a venit și prima victorie.

Douăzeci de ani mai târziu, în 2016, Cal Crutchlow a avut două victorii superbe la Brno și Phillip Island. A fost sezonul trecut cel mai bun de la înființarea echipei?

Douăzeci de ani…au trecut precum vântul. Foarte repede. Nu regret deloc decizia luată în ’96, aceea de a îmi crea propria echipă. Într-adevăr, 2016 a fost probabil cel mai bun sezon din istoria LCR.

Au existat de asemenea și alte sezoane foarte bune, cum ar fi 2003, atunci când am marcat 16 podiumuri, dar la clasele mici. 2006 a fost un alt sezon special, mai ales că am urcat la MotoGP. Am avut un pole position obținut de Casey Stoner în Qatar și câteva rezultate bune pe parcursul sezonului, printre care și locul secund din Turcia.

Cu toate acestea, să câștigi două curse la clasa mare face ca 2016 să fie cel mai bun sezon, mai ales că s-au împlinit douăzeci de ani de când am fondat echipa.
De-a lungul anilor ai avut mulți piloți foarte talentați. Dacă ar fi însă să alegi care au fost cei mai buni trei piloți care au concurat pentru LCR, pe cine ai alege?

E o întrebare foarte bună și mă pune puțin în încurcătură. Cei mai buni trei piloți? Îmi e foarte greu să aleg. Îi respect pe toți piloții cu care am colaborat, am amintiri foarte frumoase cu ei. Sigur, din punct de vedere al performanțelor, i-aș alege fără îndoială pe Cal Crutchlow și Casey Stoner.

La nivel subiectiv, e dificil de ales al treilea. Poate Noboru Ueda, Jack Miller, Carlos Checa, Stefan Bradl sau Randy De Puniet. Dar datorită faptului că e cel mai tânăr și e și foarte talentat, îl aleg pe Jack Miller.

Cal Crutchlow a venit la echipa ta în 2015. Cum te înțelegi cu el?

Cal e un pilot foarte talentat. E foarte serios și e implicat în tot ceea ce face. Se antrenează din greu și are și o personalitate foarte puternică. Multă lume are impresia greșită că e un pilot dificil. Din contră, în realitate, atât eu, cât și staff-ul echipei îl vedem ca fiind un om foarte ușor de abordat. Este o persoană foarte de treabă.

Atunci când trebuie să vorbești lucruri serioase cu Cal, el înțelege pe deplin nevoile echipei și discutăm față în față toate probleme. E mai bine să vorbești cu el față în față decât să comunici prin intermediul e-mailurilor. Datorită experienței sale vaste, Cal este capabil să ofere un feedback foarte valoros, atât echipei noastre, cât și celor de la Honda Racing Corporation. Sperăm să colabărom cu Cal și după 2017.

Ai câștigat două mari premii în 2016. Care sunt obiectivele principale ale echipei conduse de tine pentru viitorul sezon?

Datorită faptului că am avut două victorii în 2016, toată lumea se așteaptă să câștigăm două sau chiar mai multe curse în 2017. Va fi foarte greu. Trebuie să spun că Honda a făcut o treabă fantastică cu noua motocicletă și cu noul șasiu. Noi muncim din greu pe partea aerodinamica, Honda lucrează din greu la partea electronică. Avem mari șanse să ne batem pentru podiumuri.

Realist vorbind, sunt șanse foarte mici să reedităm succesele din sezonul precedent. Maverick Vinales a semnat cu Yamaha și a demonstrat deja că e foarte rapid. Valentino Rossi e încă foarte rapid, chiar dacă a mai îmbătrănit. Marc Marquez rămâne omul de bătut. Nimeni nu știe cum se va descurca Lorenzo, dar rămâne un pilot foarte important. Îl includ în această ecuație și pe Dani Pedrosa. Nu sunt așa sigur că vom putea să câștigăm grand prix-uri, dar cu puțin noroc, poate reușim.

credit foto: alchetron.com

Casey Stoner va testa alături de Ducati la Sepang

Casey Stoner va fi prezent la testele care se vor desfășura la sfârșitul acestei luni în Malaezia

Această știre a fost confirmată ieri după-amiază de Ducati, prin intermediul unui comunicat de presă. Pilotul australian, în vârstă de 31 de ani, se pare că va testa noile soluții aerodinamice propuse de echipa din Bologna, asta după ce aripioarele laterale au fost interzise prin regulament începând cu acest sezon.

Tot prin intermediul acestui comunicat de presă, staff-ul tehnic al team-ului din Bologna a atras din nou atenția asupra faptului că prin eliminarea acestor elemente aerodinamice, stabilitatea motocicletelor va fi mult mai redusă.

Testele din Malaezia vor avea loc la finele acestei luni, iar echipa italiană își va folosi întregul efectiv avut la dispoziție. Prin urmare, pe lângă Casey Stoner, vor testa atât Andrea Dovizioso, cât și Jorge Lorenzo, noul pilot al glonțului din Bologna.

 

credit foto: Ducati Corse Press

7. Casey Stoner

Văzut de marii specialiști, dar și de unii dintre rivalii săi ca fiind cel mai mare talent natural din istoria motociclismului, Casey Stoner ocupă locul 7 în topul propus de Wheelies.

Cu reminiscențe certe din Wunderkindul anilor 30, Bernd Rosemeyer, australianul Casey Stoner este exponentul modern al pilotajului dus la limită, dar fără să consume pneurile prea mult.

Un miracol? Ceva neobișnuit? Absolut deloc. Au fost și alți piloți la fel de agresivi, dar nici unul la fel de atenți cu pneurile, a se vedea Marc Marquez. Cariera copilului teribil din Kurri Kurri a început mai degrabă nefast, cu un sezon 2002 la clasa 250 cmc, lipsit de prea multă strălucire și fast.

Nici la revenirea pe motoare de 125 cmc, Stoner nu a excelat, cu toate că, s-a impus la Valencia, în 2003, alături de Aprilia. Trecerea la KTM din 2004, i-a mai îmbogățit puțin palmaresul, dar titlul a lipsit în continuare.

Nici la clasa 250 cmc, în 2005, el nu a fost protagonistul principa, fiind mai mereu în umbra lui Dani Pedrosa. Totuși, Lucio Cecchinello i-a acordat șansa debutului la MotoGP în 2006, acolo unde, pe o Honda de client, a fost revelația sezonului.

O nouă mutare l-a avut în prim plan pentru 2007. Ducati și-a asigurat serviciile lui Stoner, iar testele păreau promițătoare. Ce a urmat, a fost istorie. Australianul a rescris paginile de istorie ale motociclismului, cu un sezon la capătul căruia, după o dominație a la Rosemeyer în 1934, a nesocotit marea galbenă a tifosilor lui Valentino Rossi și s-a încoronat campion mondial.

Toți factorii au fost favorabili pentru un nou titlu mondial, dar următoarele trei sezoane petrecute la Ducati nu au mai fost la fel de fructuoase. În 2011, Stoner a semnat cu Repsol Honda pentru două sezoane, repetând dominația din 2007 la o scală similară. Totuși, surpriza nu a mai fost la fel de mare precum cea din 2007, deoarece Honda era obișnuită cu gustul succeselor pe bandă rulantă.

Cu ocazia grand prix-ului din Franța, din 2012, Casey Stoner și-a anunțat retragerea din activitate, la doar 27 de ani. Mike Hailwood all over again? Din nefericire, spre deosebire de Mike The Bike, Stoner a ales să se dedice vieții de familie și…pescuitului.

Ar fi putut deveni Casey Stoner un vrednic concurent pentru titlul neoficial de greatest of all time? Cu siguranță, da, căci diferența dintre el și ceilalți din fața sa este doar de un fir de păr. Cum realitatea nu e întotdeauna în conformitate cu ceea ce ne dorim, talentul australianul nu a suprimat ambiția altora.

 

Qatar 2007 – Primul glonț tras de Stoner

Articol semnat Andrei Caracaleanu.

Runda inaugurală din Qatar avea să dea startul unui sezon 2007 în care multiplul campion mondial,Valentino Rossi, era în postura inedită de a nu fi campion mondial în exercițiu, după ce pierduse titlul din 2006 în ultima etapă în favoarea lui Nicky Hayden, fapt ce a pus stop celor 5 ani in care Moto GP-ul a avut acelasi campion

Circuitul din Losail îl regăsea în pole position în 2007 pe pilotul italian care a reușit să-și stăpânească demonii calificărilor în dauna lui Casey Stoner, aflat la primul sezon cu echipa Ducati. Australianul a fost urmat pe grila de start de americanul  Colin Edwards, coechipierul lui Valentino Rossi de la Yamaha.

Deși puțini s-ar fi așteptat, în cursă, Il Dottore și Casey Stoner au schimbat pozițiile intre ei încă de la finalul primei linii drepte atunci când italianul ajunsese până pe locul 3,unde, într-un final, s-a clasat Dani Pedrosa care nu a reușit sa facă față ritmului draconic impus de cei doi piloti. Cel mai bun timp în cursă a fost stabilit de ducatist,un 1:56:528. Rezultatul a fost unul neașteptat dată fiind dominația Yamaha din testele de iarnă,Rossi venind dupa 2 victorii consecutive pe circuitul din desert, în 2005 și 2006.

La clasele inferioare câștigătorii au fost Jorge Lorenzo la clasa 250, plecat și din pole. La clasa 125 învingătorul a fost  Hector Feubel. Pentru a completa podiumul,acestia au fost urmati de Alex de Angelis pe pozitia secunda si Hector Barbera pe un loc 3 ( clasa 250 cmc) si respectiv de Gabor Talmacsi care obtinuse pole positionul si de cehul Lukas Pesek (clasa 125 cmc).

Debutul stagiunii nu a fost apogeul pentru Stoner, ci doar descătușarea spre un titlu mondial mult meritat. O evoluție deosebită a australianul, cotat cu șansa a doua, a ilustrat capacitățile motocicletei Ducati, cea care avea să domine într-o manieră autoritară întregul sezon 2007.