SX Phoenix: Eli Tomac spulberă concurența

Eli Tomac a câștigat cea de-a patra etapă din cadrul campionatului mondial de Supercross.

După accidentul lui Ken Roczen de la Anaheim, soarta titlului părea tranșată încă de pe acum. Ryan Dungey venea la Phoenix în postura de lider al campionatului, iar mai nimeni și nimic nu-l putea opri de la o nouă victorie. În teorie.

Realitatea a fost cu totul diferită, din fericire pentru spectacolul sportiv al campionatului. Eli Tomac și-a ilustrat forța încă din manșele de calificare pentru Main Event, iar pilotul Kawasaki se părea că a găsit antidotul împotriva binomului format din Dungey și KTM.

Main Event-ul a fost unul presărat de spectacol, dar doar de la locul doi în jos. Încă de la start, Eli Tomac a plecat ca din pușcă și și-a luat un avantaj considerabil în fața rivalilor săi. În spatele său, Cole Seely, Ryan Dungey, Chad Reed, Malcolm Stewart și Davi Millsaps îl urmau, dar de la mare distanță.

Un prim moment tensionat a venit atunci când Davi Millsaps l-a scos în decor pe Malcolm Stewart, campionul en titre al clasei 250 East neavând nici o replică în fața experimentatului pilot KTM.

În față, Cole Seely, Ryan Dungey și Chad Reed asigurau spectacolul. Ultimul avea să realizeze și cea mai frumoasă depășire a întrecerii de la Phoenix. O depășire dublă făcută asupra lui Seely și Dungey a aruncat publicul în aer.

Experimentatul pilot australian a arătat că nici la 34 de ani nu se lasă mai prejos în fața celor mai tineri. Finalul întrecerii nu a fost deloc anost. Cooper Webb și Marvin Musquin au avut un duel foarte spectaculos, iar americanul de la Yamaha l-a scos din ritm pe francezul de la KTM.

Campionul mondial de la MX2 din 2009 și 2010 a lăsat garda jos. Suficient pentru ca Jason Anderson de la Husqvarna să-și forțeze norocul pentru o tentativă de depășire. Americanul a încercat să-și folosească tot arsenalul tactic, dar nu a fost suficient și a fost nevoit să se mulțumească cu locul al zecelea la Phoenix.

Eli Tomac a avut toate motivele de bucurie. Americanul de la Kawasaki a câștigat în Main Event și și-a relansat șansele pentru primul titlu mondial la clasa mare. Chad Reed a încheiat en fanfare întrecerea de la Phoenix, arătând încă o dată că experiența primează.

Ryan Dungey a completat podiumul unei întreceri lipsite de farmec pentru el. Campionul mondial en titre nu a avut în nici un moment vreun cuvânt de spus în lupta pentru victorie. Cu toate acestea, binecunoscuta constanță l-a adus totuși pe podiumul final de la Phoenix.

După runda din Phoenix, Ryan Dungey și-a consolidat substanțial fotoliul de lider. Pilotul KTM are acum 89 de puncte din 100 posibile și are un avans de 15 puncte în fața coechipierului său, Marvin Musquin. Podiumul este completat de Eli Tomac și Cole Seely, ambii având 69 de puncte.

Următoarea etapă a mondialului de Supercross va avea loc pe Oakland Alameda Stadium din Oakland, California.

 

credit foto: supercrosslive.com

 

SX Anaheim 2: Ryan Dungey obține prima victorie din 2017

Ryan Dungey a obținut în această noapte primul lui succes din 2017.

Marcată de o ploaie ce aproape a distrus traseul de la Anaheim pe parcursul săptămânii, etapa a treia a sezonului de Supercross a fost aproape să fie anulată. Norocul a făcut ca vremea să fie ceva mai bună sâmbătă, iar întrecerile s-au desfășurat conform programului stabilit.

Încă din calificări și din cursele pentru intrarea în main event, Ryan Dungey și-a arătat colții și se anunța marele favorit al unei întreceri în care Ken Roczen alerga după a treia victorie consecutivă.

Din nefericire, în Main Event, germanul de la Honda a avut un accident, iar din primele zvonuri, el va rata tot restul sezonului de Supercross. Accidentarea sa i-a deschis drum liber înspre titlu lui Ryan Dungey.

Finalul cursei nu a fost deloc spectaculos. Singurul eveniment notabil a fost depășirea lui Marvin Musquin făcută asupra lui Cole Seely. În față, Ryan Dungey a evadat înspre prima victorie din 2017, el fiind urmat de Musquin și Seely.

Un alt incident l-a avut în prim-plan pe Jason Anderson. El a fost descalificat înaintea Main Eventului datorită faptului că a fost implicat într-o altercație fizică cu Friese, cel care i-a încurcat socotelile în prima cursă de calificare pentru Main Event.

În clasamentul general al competiției conduce acum Ryan Dungey. Campionul en titre a acumulat 69 de puncte după primele trei etape. Pe locul al doilea, Marvin Musquin are 62 de puncte, în timp ce marele ghinionist de la Anaheim, Ken Roczen încheie podiumul intermediar, cu 51 de puncte.

Următoarea etapă a campionatului mondial de Supercross va avea loc sâmbăta viitoare la Phoenix.

 

credit foto: Supercross

Marco Simoncelli la 30 de ani

Marco Simoncelli ar fi împlinit astăzi 30 de ani.

Născut la 20 ianuarie 1987, Marco Simoncelli a reprezentat dovada că nu contează cât trăiești, ci cum o faci. O carieră scurtată în mod tragic pe 23 octombrie 2011 ar fi putut arăta cu totul altfel dacă circumstanțele erau puțin diferite.

Dar cum? Se știe deja că la momentul Sepang 2011, Marco Simoncelli era văzut ca fiind următorul mare campion al clasei MotoGP. De aici vine și scenariul nostru ipotetic. Cu o lună înainte de accidentul fatal din Malaezia, Super Sic semnase cu echipa lui Fausto Gresini și pentru 2012.

Dacă luăm la puricat evoluțiile lui Alvaro Bautista, cel care a avut ingrata misiune de a-l înlocui pe Simoncelli, vom constata că italianul s-ar fi descurcat la fel de bine precum în 2011, dacă nu, chiar mai bine.

Circumstanțele ar fi devenit favorabile, iar foarte probabil locul în echipa Repsol Honda i-ar fi aparținut. Dar cine ar fi fost coechipierul său? Dani Pedrosa? Puțin probabil. Marc Marquez? Cel mai probabil.

Nu ne rămâne decât să ne imaginăm cum ar fi arătat o echipă formată din Simoncelli și Marquez la Repsol Honda. Un adevărat dream team, nu-i așa? Ambii piloți cu stiluri foarte agresive de pilotaj, foarte populari în rândul fanilor, dar și foarte dornici de gloria supremă.

Ar fi fost foarte frumos, dar din păcate, realitatea ne obligă să ne trezim. Acel incident fatal din octombrie 2011 a venit ca un pumnal înfipt în inima fanilor marelui Simoncelli. Asemeni unui Gilles Villeneuve în Formula 1, legenda lui Marco Simoncelli s-a stins mult prea devreme și în circumstanțe mult prea tragice.

Dacă Sepang 2011 nu s-ar fi întâmplat, acum am fi vorbit de un campion mondial. Marco Simoncelli a avut toate calitățile necesare pentru a triumfa și la clasa mare. Din nefericire, acum vorbim despre regretatul pilot italian la timpul trecut, în loc să-l urmărim pe pistă alături de Rossi, Marquez sau Lorenzo.

 

credit foto: roadracingworld.com

18. Heikki Mikkola

Unicul finlandez zburător al motocross-ului ocupă locul al 18-lea în topul Wheelies Motocross All Time Greats.

Debutant la 24 de ani, Heikki Mikkola a atins statutul de vedetă al mondialului de motocross aproape instant. Triumful de la finele lui 1974 în fața lui Roger De Coster rămâne un duel similar în intensitate cu Tortelli vs Everts sau Roczen vs Herlings.

Finlandezul Zburător așa cum era supranumit a fost de departe cel mai mare pilot de motocross venit din Țara celor 1000 de lacuri. Într-o țară cu prea puțină mediatizare a curselor de motociclism, prezența sa și a lui Jarno Saarinen în mondialul de viteză a popularizat din plin întrecerile pe două roți în Finlanda.

Patru titluri mondiale și două rivalități monumentale, cu Roger De Coster și Harry Everts fac din Mikkola un all time great. Regele clasei 500 cmc în anii ’70 rămâne o referință pentru pasionații die hard ai motocross-ului.

 

credit foto: alchetron.com

19. Mickael Pichon

Marele rival al lui Stefan Everts de la începutul anilor 2000 a fost Mickael Pichon. Francezul ocupă locul 19 în topul all time dedicat motocross propus de echipa Wheelies.

Debutul fulminant al noului mileniu i-a avut în prim plan pe Mickael Pichon și Stefan Everts. Frumoasa lor rivalitate a ținut capul de afiș în istoria motocrossului, ea fiind marcată de o prietenie și un respect aparte.

Două titluri au încununat o carieră aflată oarecum în umbra marelui său rival belgian. Cu toate acestea, nimeni nu poate uita vreodată duelurile roată la roată purtate între Pichon si Everts.

Cariera sa a fost scurtată în mod dramatic de prezența lipsită de succes la clasa mare a supercrossului american, asta după ce a obținut două titluri la clasele mici. În 2010, Mickael Pichon a ilustrat încă o dată că talentul nu l-a părăsit. El s-a impus în Marele Premiu al Franței al clasei MX3, la patru ani după retragerea sa oficială din 2006.

 

credit foto: kutvek.com

 

 

20. Sebastien Tortelli

Într-o inițiativă unică în România, Wheelies vă propune un top 20 all time al piloților de motocross. Locul 20 este ocupat de francezul Sebastien Tortelli.

Născut la 19 august 1978, Sebastien Tortelli a atins deja culmile motocross-ului la 20 de ani. După probabil cel mai frumos sezon din istoria mondialului, el s-a  impus în fața lui Stefan Everts, la clasa regină, 250 cmc.

Din nefericire pentru Tortelli, acel succes a fost ultimul în materie de titluri, căci în sezonul imediat următor, francezul a mers în Statele Unite ale Americii pentru a încerca să emuleze succesul repurtat la începutul aceluiași deceniu de Jean Michel Bayle, conaționalul său.

Cu toate că a strâns un număr destul de impresionant de victorii, francezul nu a avut nici o șansă în fața unui McGrath, Carmichael sau Chad Reed, iar titlurile din Supercross și AMA Motocross au rămas necucerite de temerarul pilot din Hexagon.

Revenirea în mondialul de motocross a fost dezamăgitoare, iar după sezonul 2006, francezul s-a retras din carieră. În mod paradoxal, tot în 2006 s-a retras și Stefan Everts, marele său rival, dar în cu totul alte circumstanțe.

 

credit foto: vitalmx.com

 

 

SX San Diego: Ryan Dungey preia inițiativa în calificări

Campionul en titre a revenit în fruntea ierarhiei după ultima sesiune de calificări.

După ce Jason Anderson a arătat că e capabil de a impune ritm foarte bun în prima sesiune de calificări, Ryan Dungey a ținut să arate că nu se lasă mai prejos. Campionul en titre a scos un mic număr de magie și de nicăieri a urcat până în top.

Un excelent 52.352 și pilotul KTM revine în frunte. El a fost urmat de Jason Anderson (Husqvarna) și de Ken Roczen (Honda). De notat e faptul că în debutul sesiunii, steagul roșu a fost arborat după o problemă cu pista.

Din nefericire, nu au existat probleme, iar spectacolul a fost reluat. Începând cu ora cinci vom avea cursele de calificare pentru main event la clasele 250 West și 450, în timp ce în jurul orei 7 dimineața, vom avea main eventul clasei 450.

 

credit foto: dirtbikes.com

SX San Diego – LIVE TEXT

În jurul orei 5, Wheelies vă propune un nou LIVE TEXT cu acțiunea etapei a doua din mondialul de supercross.

În prima sesiune de calificări a clasei 450, Jason Anderson a încheiat pe prima poziție. Trebuie remarcat faptul că primii patru clasați sunt intercalați în aproximativ două zecimi. Se anunță un main event pe cinste, nu-i așa?

racerxonline

Ryan Dungey dă semne de revenire. Campionul en-titre a început ultima sesiune de calificări pe primul loc. Va reuși americanul să își recâștige poziția de lider a clasamentului general după Main Event-ul din San Diego?

dirt bikes.jpg

Marele absent de astăzi este Trey Canard. Pilotul KTM s-a accidentat în prima etapă, în timpul calificărilor.

250 West Heat 1: Shane McElrath s-a impus fără probleme în priima serie de calificare pentru Main Event. Câștigătorul clasei mici de la Anaheim a fost urmat de Davalos.

mcelrath.jpg

250 West Heat 2: Justin Hill a plecat ca din pușcă și s-a impus fără prea emoții. În spatele său, Martin și Forkner s-au duelat până la ultimul prag pentru locul secund. Un spectacol absolut superb!

kawa.JPG

450 Heat 1: Un duel încântător între Jason Anderson și Eli Tomac a fost câștigător de pilotul de la Husqvarna după o depășire riscantă. Nu același noroc l-a avut coechipierul său, Christophe Pourcel, cel care a căzut din nou.

racerxonline

450 Heat 2: Ken Roczen obține un succes triumfal în a doua serie de calificare pentru Main Event. Alături de pilotul german, în Main Event îi vom întâlni și pe piloții de la KTM, Ryan Dungey și Marvin Musquin, dar și pe Chad Reed.

15894907_1220270168038152_1049943392937458956_n

Ken Roczen s-a impus din nou în Main Event. Podiumul a fost identic cu cel de la Anaheim. Ryan Dungey s-a clasat al doilea, în timp ce Marvin Musquin a venit pe trei. Prin urmare, clasamentul general este condus de Ken Roczen, cu 50 de puncte din 50 posibile. Pe locurile doi și trei sunt Dungey și Musquin, cu 44 de puncte, respectiv 40.

 

credit foto: supercrosslive.com

SX San Diego: Jason Anderson a fost cel mai rapid în prima sesiune de calificări

Pilotul echipei Husqvarna a fost cel mai rapid pilot în prima sesiune de calificări a clasei 450.

După victoria din prima etapă de la Anaheim, Ken Roczen venea în San Diego cu dorința uriașă de a repeta succesul. Prima sesiune de calificări a fost dominată în 90% din timp de pilotul german de la Honda.

Până spre finalul sesiunii, Ken Roczen se părea că va stabili referința cu un excelent 54.087, însă Jason Anderson a coborât cu puțin sub timpul riderului din Mattstedt. Cu un foarte bun 54.055, pilotul echipei Husqvarna a semnat cel mai rapid tur al sesiunii și se anunță printre pretendenții la un loc pe podium.

De notat este diferența foarte mică. Primii patru clasați, Anderson, Musquin, Roczen și Tomac sunt despărțiți de nici două zecimi, iar cursa din Main Event se anunță foarte interesantă.

 

credit foto: racerxonline

Maverick Vinales, noul giuvaer al motomondialului

Astazi, 12 ianuarie, spaniolul Maverick Vinales implineste 22 de ani. Echipa Wheelies ii ureaza „La multi ani!”  si va invita sa facem o recapitulare a sezoanelor petrecute pana acum in motomondial de tanarul spaniol, care din acest sezon se anunta un candidat serios la titlul clasei regine.
 Dupa ce a castigat titlul clasei mezine din CEV in 2010, devansandu-l pe Miguel Oliveira pentru doar 2 puncte, Maverick Vinales a sosit in 2011 in campionatul mondial de viteza, la clasa 125cc, alaturi de echipa Blusens-BQR, pe atunci aflata in parteneriat cu faimoasa Paris Hilton.
Chiar din a doua etapa a sezonului, desfasurata pe Jerez de la Frontera, Maverick a aratat ca este un pilot extrem de talentat, aflandu-se in batalia pentru o pozitie cat mai buna in Top 10. Din pacate, o problema tehnica l-a fortat sa paraseasca Spania fara puncte.
Vinales s-a revansat insa in etapa imediat urmatoare, pe Estoril, unde a dus un duel electrizant cu francezul Johann Zarco pentru ultima treapta a podiumului, pozitie de care l-au despartit la final doar doua miimi.
Ratarea podiumului din Portugalia l-a motivat si mai mult pe tanarul Vinales, care, doua saptamani mai tarziu, s-a impus pe circuitul Bugatti de la Le Mans, dupa un atac reusit asupra lui Nico Terol in penultimul viraj.
Vinales a fost primul pilot din 2011 care l-a dat jos de pe prima treapta a podiumului pe Terol, care pana la momentul respectiv castigase toate intrecerile clasei. La momentul succesului, Maverick era in varsta de doar 16 ani si 123 de zile, astfel devenind al treilea cel mai tanar castigator de etapa din istoria motomondialului de viteza.
O alta cursa de exceptie a fost reusita la Assen, in Olanda, unde „Mack” a semnat un hattrick – Pole Position, Fastest Lap, Victorie. Fiind totusi destul de neexperimentat, Vinales nu a putut emite pretentii la titlu, insa podiumurile acumulate la Mugello, Sachsenring, Aragon (de fiecare data pe locul 3), Indianapolis (locul 2) si cele doua victorii exceptionale din finalul anului de la Sepang respectiv Valencia, i-au adus spaniolului locul 3 la general si distinctia de „Rookie of the year”.
Sezonul 2012 a adus trecerea la clasa intermediara a lui Terol si a lui Zarco, Vinales devenind astfel principalul candidat la titlul noii clase Moto3.
In prima etapa, desfasurata ca de obicei in nocturna din Qatar, Maverick a surclasat concurenta si a obtinut o victorie de rasunet. Infrangerea in fata lui Sandro Cortese de la Estoril a aratat totusi ca adjudecarea titlului nu va fi o simpla formalitate.
Dupa un abandon inregistrat in Franta, Vinales a reusit o serie exceptionala de trei victorii consecutive, care l-au readus in fruntea clasamentului general.
Cursa de la Sachsenring a fost o alta cursa de uitat, Vinales esuand in a strange vreun punct pe pista imbibata cu apa. Apoi,  spaniolul a renascut inca o data si a obtinut a 5-a victorie stagionala la Mugello.
Pe hartie, un pilot cu 5 victorii in primele 9 curse ar trebui sa conduca lejer clasamentul general, insa inconstanta lui Maverick l-a plasat pe pozitia secunda inainte de pauza de vara. Cursa de la Indianapolis a reprezentat momentul in care visul lui Vinales de a cuceri titlul a inceput sa se naruie.
Aflat intr-un duel pentru victorie cu liderul la general, Sandro Cortese, si cu spaniolul Luis Salom, Vinales a pus-o jos cu doar cateva viraje inainte de linia de sosire.
Ghinionul s-a tinut scai de tanarul spaniol si in etapele ce au urmat, nereusind sa prinda podiumul nici la Brno si nici la Misano. Lovitura decisiva a fost primita in Aragon, unde o problema tehnica intampinata in turul de incalzire l-a pus pe Vinales in imposibilitatea de a lua startul.
Dupa un loc 2 de moral obtinut la Motegi, Maverick s-a certat cu propria echipa, pe motiv ca aceasta nu l-ar fi informat despre ofertele pe care spaniolul le primise de la alte echipe. Astfel, Vinales a declarat forfeit inainte de etapa malaeziana.
Abandonul din Australia si un modest loc 8 obtinut in ultima etapa la Valencia l-au aruncat pe Vinales pe 3 la general, pierzand titlul de vicecampion in favoarea lui Luis Salom.
Pentru 2013, Vinales a semnat cu Team Calvo. Spaniolul era hotarat sa lase in urma greselile si ghinioanele din 2012 si sa devina in sfarsit campion mondial. Misiunea nu a fost deloc una usoara, el avand doi adversari redutabili – Luis Salom (Red Bull KTM Ajo) si Alex Rins (Estrella Galicia).
Anul a inceput cu doua clasari pe pozitia secunda, in Qatar fiind invins de Salom, iar in Austin de Rins. Maverick a explodat insa in urmatoarele doua etape, obtinand victorii clare pe Jerez de la Frontera si Le Mans, astfel devenind liderul clasamentului general.
Dupa succesul din Franta a urmat o perioada extrem de frustranta atat pentru Vinales cat si pentru fanii sai, el terminand pe podium in fiecare din urmatoarele șase etape, insa nereusind vreo victorie.
Cel mai aproape a fost in Olanda, la Assen, unde victoria i-a fost „furata” de catre Luis Salom, dupa o depasire efectuata in antepenultimul viraj. Pole-ul de la Silverstone a adus sperante pentru o a treia victorie stagionala, insa Vinales nu a reusit nici macar podiumul, incheiind pe 4.
A fost prima ocazie din 2013 in care spaniolul nu a fost prezent pe niciuna din treptele podiumului. Au urmat doua curse foarte bune pentru Vinales, in San Marino respectiv Aragon, insa in ambele ocazii rezultatul a fost acelasi – un frustrant si exasperant loc 2.
Desi in ambele curse intrase in ultimul tur din postura de lider, Maverick a fost invins, de fiecare data, de Alex Rins. O noua dezamagire a venit la Sepang, unde Vinales a inregistrat a doua cursa a sezonului fara podium, terminand pe 5.
Odata cu aceasta clasare si cu formele de zile mari ale lui Salom si Rins, sperantele la titlu devenisera aproape nule. Inca o palma a primit-o la Phillip Island, unde a ratat din nou victoria, pentru doar trei miimi, in fata aceluiasi Alex Rins.
Desi aproape nimeni nu mai credea, soarele a rasarit si pe strada lui Maverick, si unde altundeva putea sa se intample daca nu in Tara Soarelui Rasare – Japonia. Ambii adversari la titlu ai lui Vinales au facut cunostinta cu asfaltul de la Motegi, Salom abandonand, iar Rins terminand in afara punctelor, pe locul 24. Totusi, in mod incredibil, Vinales nu a reusit nici in aceste conditii sa se impuna, de data asta fiind invins de Alex Marquez, pentru numai 27 de miimi.
Dupa aceasta noua clasare pe locul secund a lui Vinales si sincopele contracandidatilor, cei trei se aflau inainte de ultima etapa intr-o situatie cum campionatul mondial nu mai intalnise pana atunci – Salom avea 300 de puncte, Vinales 298, iar Rins 295, ceea ce insemna ca cel care se va impune pe Ricardo Tormo va cuceri totodata si mult doritul titlu.
In primele tururi ale cursei valenciene Salom a trantit din nou motocicleta si a iesit din lupta pentru titlu, luptă care s-a dat intre Vinales si Rins pana pe ultima linie dreapta.
Maverick a stiut sa profite de sansa la care nici el nu mai spera dupa locul 5 de la Sepang si, dupa o manevra reusita in ultimul viraj, a obtinut mult asteptata victorie si odata cu ea si titlul de campion Moto3.
Reusita lui Vinales din acel an este cel mai bun exemplu al zicalei „Constanta castiga titluri”, el obtinand titlul cu doar 3 victorii, dar si cu alte 12 clasari pe podium si 2 clasari in Top 5, fata de adversarii sai care au avut 7 respectiv 6 victorii, langa care au pus si doua curse fara  puncte.
Cu titlul clasei mezine in buzunar, Vinales a urcat in 2014 la clasa Moto2. Rezultatele nu au intarziat sa apara si spaniolul obtinea victorie de etapa la abia a doua cursa a sezonului.
Vinales nu a emis pretentii la titlu in fata baietilor de la Marc VDS, Rabat si Kallio, insa a fost constant in bataliile pentru podium, inregistrand clasari pe locul secund in Catalunya, la Assen si la Indianapolis.
Finalul de an a fost unul exceptional pentru Vinales, care a obtinut victorii in Aragon, la Phillip Island si la Sepang. A incheiat sezonul pe 3 la general si a obtinut titlul de „Rookie of the year”.
In 2015, Vinales nu a mai dorit sa ramana la clasa intermediara si si-a indeplinit visul de a ajunge la clasa regina, semnand cu Suzuki.
Desi nu a reusit niciun podium, Maverick a aratat ca este un pilot de temut in cateva ocazii, momentul de glorie fiind antrenamentul castigat in Catalunya, urmat de o clasare pe 2 in calificari, fructificata intr-un loc 6 in cursa. Acel loc 6, repetat si in Australia, a fost cel mai bun rezultat al anului. Vinales a incheiat sezonul cu 97 de puncte, pe 12 la general, obtinand si titlul de debutantul anului.
Sezonul 2016 a venit cu mult mai multe realizari, Vinales egalandu-si cel mai bun rezultat la clasa mare chiar din prima cursa. Locul 4 obtinut in Statele Unite si un nou loc 6, la Jerez, au prevestit ca primul podium se apropie cu pasi repezi.
Acesta a venit pe circuitul pe care Maverick obtinuse si prima victorie din cariera – circuitul Bugatti de la Le Mans. Dupa alte 6 curse bune, in care Maverick s-a aflat aproape in permanenta aproape de Top 5, a venit si momentul descatusarii, spaniolul obtinand o victorie senzationala in Marea Britanie, la Silverstone.
Plecat de pe locul 3, Vinales a preluat rapid conducerea si a inceput sa puna distanta intre el si urmaritori, insa cursa a fost oprita cu steag rosu. Intreruperea nu l-a afectat pe tanarul spaniol care a dominat si dupa restart, obtinand victoria la peste 3 secunde.
Dupa un loc 4 obtinut in Aragon, Vinales a reusit si prima serie de doua podiumuri consecutive, incheiind pe 3 la Motegi si Phillip Island. Vinales a incheiat sezonul pe locul 4 la general, cu o zestre bogata de puncte, mai exact 202.
Anul acesta Maverick Vinales va evolua pentru echipa Yamaha Movistar, unde il va avea coleg pe multiplul campion mondial Valentino Rossi. Spaniolul este increzator ca odata cu aceasta mutare va fi capabil sa atace titlul clasei regine si sa isi scrie numele in paginile de istorie ale MotoGP-ului.
credit foto: News 24 Hour