Isle of Man – Z4 (31 mai)

Ziua a patra a fost plină de evenimente pe traseul Snaefell din Insula Man. Wheelies vă oferă o cronică succintă a principalelor sesiuni de pe dificilul traseu britanic.

Antrenamentele pentru cursele TT și-au derulat astăzi ostilitățile. Clasele Superbike, Supersport, Lightweight și Sidecar au ieșit pe pista din Insula Man. Din fericire, momentan nu avem victime, iar ziua a patra de concurs a fost lipsită de incidente majore.

Ian Hutchinson a reușit cu al său BMW să sară de limita de 130 mph, fiind din nou cel mai rapid om la clasa Superbike. Cu o medie de 130.626 mph, el s-a plasat în fața lui John McGuinness și Peter Hickman, cu toate că primul a parcurs doar un singur tur cronometrat.

Imediat după ei s-a clasat Bruce Anstey, cel care face furori la ghidonul prototipului RC213V-S. Pilotul din Noua Zeelandă s-a declarat foarte mulțumt de materialul avut la dispoziție și a precizat că prototipul de MotoGP e mai ușor de manevrat decât cel de Superbike.

Gary Johnson a fost printre revelațiile zilei la ghidonul unui Triumph Daytona. Dublu câștigător la această categorie, pilotul din Lincolnshire a stabilit o medie de 120.837 mph și este marele favorit la triplă, chiar dacă astăzi s-a clasat doar pe 9. De asemenea, el a încercat și motocicleta pentru clasa Lightweight, unde s-a clasat pe locul al șaptelea la finele sesiunii.

Bruce Anstey a fost omul momentului, cu un tur de 124.508mph. El a fost urmat de Dean Harrison și Ian Hutchinson, cel care concurează alături de Yamaha. Anstey a stat doar un tur la ghidonul modelului Honda CBR600, fiind concentrat mai mult pe prototipul RC213V-S.

La clasa Sidecar, John Holden și Andy Winkle au dictat legea, ei consemnând un tur de 112.055 mph. Cei doi au fost urmați de Ian și Carl Bell, cei doi frați care concurează pentru Yamaha. Podiumul zilei a fost completat de Alan Founds și Aki Aalto.

Din latura non-competițională, știrea zilei a venit de la compania care organizează rezervările pentru 2017. Isle of Man Steam Packet Company a anunțat că s-a stabilit un nou record de rezervări pentru ediția din anul viitor, la doar 24 de ore după punerea lor în vânzare, peste 3500 de de rezervări fiind puse deja în vânzare.

Ziua a cincea dedicată curselor TT de pe Insula Man va avea loc mâine, alte sesiuni de antrenamente și calificări urmând să aibă loc.

 

 

 

 

SBK Donington: Sykes la puterea a doua

Al 100-lea articol semnat Wheelies este dedicat weekendului din Superbike de la Donington. Britanicul Tom Sykes s-a impus în ambele manșe și a redus deficitul față de Jonathan Rea, liderul clasamentului general.

Prima manșă a fost dominată categoric de Tom Sykes. Aflat la probabil cea mai bună evoluție din 2016, campionul din 2013 a fost magistral. De cealaltă parte, Chaz Davies a avut neșansă și a abandonat, după un high side serios.

Din fericire, britanicul de la Ducati nu a fost rănit, însă puncte importante s-au pierdut în economia campionatului. Eroul zilei a fost Davide Giugliano, cel care s-a intercalat între cele două motociclete Kawasaki, reușind un superb loc secund.

Jonathan Rea nu a fost în cea mai bună formă, ultima treaptă a podiumului fiind maximul. Marea surpriză a primei manșe a fost clasare pe poziția a patra a lui Leon Camier, cel care pilotează un model MV Agusta.

Ziua de duminică a accentuat și mai mult dominația celor de la Kawasaki. Din nou, Sykes nu a avut rival, fiind urmat de Jonathan Rea. De această dată, Ducati nu s-a mai putut intercala între cei doi, maximul fiind atins de Chaz Davies.

Pilotul britanic a fost ocupantul ultimei trepte a podiumului de premiere, după o manșă în care a asistat neputincios la victoria clară a rivalilor de la Kawasaki. Surprizele frumoase au continuat și în manșa secundă, Lorenzo Savadori și din nou Leon Camier, reușind să completeze topul primilor cinci.

Pentru MV Agusta, evoluția lui Leon Camier din acest weekend britanic a dat mari speranțe, iar viitorul celui mai galonat producător de motociclete este unul foarte promițător. Cine știe, poate vom asista la o revenire în motomondial în anii următori!

După cele două manșe de la Donington Park, Jonathan Rea rămâne liderul clasamentului general. Nord irlandezul a acumulat 293 de puncte în această ierarhie și are un avans liniștitor de 56 de puncte în fața lui Tom Sykes.

Învingătorul de aici are un total de 237 de puncte, însă deficitul față de Rea pare mult prea mare pentru a fi recuperat. Cu șase puncte mai puține, Chaz Davies a coborât pe locul al treilea al clasamentului, fiind în continuare cel mai bine plasat pilot Ducati.

Am ajuns la jumătatea campionatului, iar următoarea etapă din calendarul competițional al mondialului de Superbike va avea loc în weekendul 17-19 iunie pe circuitul Misano, din Italia.

7 considerații scurte după Mugello

Etapa din Italia a avut foarte mult spectacol, cele trei curse fiind foarte spectaculoase. Acum, a venit momentul să facem o analiză sumară a evenimentelor de la Mugello.

1. Cea mai mică diferență din istorie la Moto3 între primii 20

La categoria mezină, am avut cea mai dramatică cursă din ultimii 15 ani. Un pluton de 21 de piloți s-a bătut acerb pentru victorie, podium și punctele puse în joc la Mugello. La final, am asistat la cea mai mică diferență între locul 1 obținut de Brad Binder și locul 21. Patru secunde și jumătate

2. Zarco revine în prim plan

O cursă absolut haotică la Moto2, unde, după abandonul lui Xavi Vierge s-a fluturat steagul roșu din motive de siguranță. Organizarea italiană a intrat în tiparele clasice. Adică, a lăsat mult de dorit.

La restart, Zarco a fost cel mai bun și s-a impus în sprintul de zece tururi. Francezul a încântat publicul cu un salt pe spate făcut ca la carte și revine în prim plan în lupta pentru un nou titlu mondial la categoria intermediară.

3. Mugiallo, neșansa lui Rossi

Combinația între Mugello și giallo nu a fost prea prielnică pentru septuplul campion al clasei mari. Deși aflat în fața propriilor suporteri, Rossi a fost nevoit să tragă pe dreapta și a abandonat înainte de prima jumătate a întrecerii, după ce motorul Yamaha și-a dat obștescul sfârșit.

O mare dezamăgire pentru tifosi veniți să-l încurajeze pe italian, dar tot răul spre bine. Urmează Catalunia, iar o victorie acolo, ar putea da uitării năpasta de la Mugello și l-ar putea apropia de duetul Lorenzo-Marquez.

4. Motoarele Yamaha

Problema lui Rossi nu a fost singulară, Lorenzo fiind afectat în warm up de un necaz similar. Pentru Yamaha, situația este una stânjenitoare, iar pierderea unui motor după doar 500 km de rulare indică o atenție deosebită pentru viitor.

De altfel, în dulcele stil clasic japonez, cele două motoare au fost retrimise în Japonia, acolo unde, echipa tehnică din Iwata va verifica minuțios toate detaliile problemelor apărute la Mugello.

5. Marc Marquez, mult peste Honda

Omul etapei a fost fără îndoială Marc Marquez. Pilotul echipei Honda a fost atât de aproape de o victorie aproape imposibilă după problemele de vineri. De altfel, tânărul pilot spaniol se plângea de accelerația precară a motorului Honda și compara situația cu cea a celor de la Suzuki.

Cursa de duminică a fost excepțională, iar Marquez a fost din nou mult peste materialul tehnic avut la dispoziție. Nu este pentru prima oară când Honda are probleme de acest fel, iar din cauza volantei prea ușoare situația nu va fi remediată prea curând, abordarea virajelor fiind în continuare deficitară pentru echipa niponă.

6. Vinales și Suzuki

Echipa din Hamamatsu are încă de lucrat asupra problemelor legate de accelerația motocicletei. Acest fapt a fost vizibil din plin la Mugello, iar un asemenea traseu unde viteza a primat, a pedepsit din plin prototipul japonezilor.

Vinales a și ratat startul, dar spre deosebire de Iannone, el nu a fost capabil să urce mai sus de locul al șaselea. Dacă problema accelerației va fi rezolvată până la finele sezonului, vom putea asista la un Suzuki foarte periculos pe final de an și început de 2017.

7. Ducati – ocazia pierdută?

După antrenamentele și calificările de vineri și sâmbătă, Andrea Iannone  părea marele favorit la o victorie aproape certă a celor de la Ducati. Dar, cum ritmul de cursă a fost cu totul, se pune problema dacă echipa din Bologna a avut cu adevărat o șansă reală la victorie pe teren propriu.

Răspunsul nu este foarte edificator, căci Iannone după ratarea startului a revenit pe podium, stabilind și noul record de viteză la MotoGP, 354.9 km/h. Dacă aș fi subiectiv, aș tinde să zic că Mugello a fost una dintre marile șanse ale italienilor la o victorie în acest sezon. Cert este că va rămâne o enigmă ratarea victoriei pe circuitul italian pentru Ducati.

 

 

Isle of Man – Z3 (30 mai)

Pe măsură ce ne apropiem de apropiem de weekend, Insula Man începe să se pregătească de cursele TT atât de mult iubite.

Ziua a treia a festivalului motociclistic de pe Isle of Man a început cu un moment mai degrabă comemorativ. Aflat la a 20-a prezență pe circuitul Snaefell din insulă, John McGuinness a organizat o mică expoziție cu motocicletele avute la dispoziție de-a lungul timpului pe traseul britanic.

Apoi, de la centrul media s-au anunțat noi știri cu privire la situația medicală a lui Ryan Farquhar. Din nefericire, pilotul expus unui accident foarte serios cu câteva zile înainte de debutul TT din 2016, se află în continuare la terapie intensivă, starea sa fiind în continuare critică, dar stabilă.

Bruce Anstey a ieșit în public cu replica RC213V-S din MotoGP cu care va încerca să scoată maximul la categoria Superbike. De altfel, Anstey a fost protagonistul unui impact violent în 2015, el fiind aproape să-și piardă viața în timpul cursei Senior TT.

Pilotul din Noua Zeelandă a declarat presei britanice că va încerca să concureze cu prototipul folosit în MotoGP la clasele Superbike și Senior TT, el fiind printre principalii favoriți la categoria Senior alături de Michael Dunlop, Ian Hutchinson și învingătorul din 2015, John McGuinness.

În această după amiază, poliția din Insula Man a investigat un posibil accident petrecut în zona 26th Milestone, denumită după numărul de victorii obținute de Joey Dunlop, recordmanul absolut pe traseul Snaefell.

Aparent, în incident o motocicletă Honda CBR900 și o Honda CBR 600 au fost implicate, iar pilotul aflat la ghidonul modelului CBR 900 a fost accidentat serios. Momentan, poliția investighează dacă cei doi motocicliști fac parte din lista participanților sau nu.

În această seară, sesiunile de calificări de la Superbike, Superstock și Sidecar vor avea. Astfel, în raportul de mâine seară Wheelies vă va oferi o cronică amplă asupra evenimentelor aflate actualmente în desfășurare. Principalii favoriți la clasări foarte bune sunt John McGuinness, Michael Dunlop și Ian Hutchinson, dar oricând, o surpriză poate apărea pe dificilul traseu din Insula Man.

 

 

The good, the bad and the ugly – Mugello

La mai bine de o săptămână de la evenimentele din Italia și cu scuzele de rigoare pentru întârziere, Wheelies propune premianții și perdanții etapei de la Mugello

THE GOOD

Marc Marquez

Fără îndoială, pilotul etapei, Marc Marquez a supracondus motocicleta aproape de o victorie nesperată. Spaniolul de la Repsol Honda a fost în cele din urmă trădat de materialul tehnic, iar cele 19 miimi diferență l-au aruncat pe locul secund.

Jorge Lorenzo

Campionul mondial en titre a punctat din nou printr-o constanță înspăimântătoare și un ritm de cursă metronomic. Aproape la fel de bun precum Marquez, Lorenzo a fost lipsit de greșeală în ziua cursei fiind învingătorul zilei după un duel ce va rămâne în analele istoriei.

Fabio Di Giannantonio

Italianul de la gruparea lui Fausto Gresini a realizat cursa vieții lui și a fost foarte aproape de o victorie nesperată în fața propriului public. Adolescentul din Peninsulă se anunță un nume cu greutate în viitorul apropiat.

Johann Zarco

Pilotul zilei la Moto2 a fost campionul mondial. Cocoșul galic a impresionat printr-un ritm de cursă foarte calculat, atât de caracteristic. Cu reminiscențe evident din Jorge Lorenzo, francezul ar putea urca la categoria grea în 2017, alături de Suzuki.

Niccolo Antonelli

După cea mai glorioasă revenire din cariera sa și o recuperare de 17 poziții față de locul din grila de start, Niccolo Antonelli a ratat in extremis victoria și podiumul în fața tifosilor locali. Dacă sâmbătă, în calificări, nu ar fi avut o zi nefastă, poate vorbeam acum de o victorie a tânărului și talentatului pilot italian de la Ongetta Rivacold.

THE BAD

Andrea Iannone

Cu toate că a recuperat multe poziții după un start eșuat, Iannone a fost capabil de mult mai multe pe parcursul weekendului. În antrenamente și calificări, el a fost una dintre referințele majore, iar cursa părea la discreția Ducati. Cu toate acestea, în tot răul există și un bine, iar The Maniac pleacă de la Mugello cu un nou record de viteză, 354.9 kmh.

Maverick Vinales

Aproape de pole în ziua de sâmbătă, spaniolul de la Suzuki a fost mult sub așteptări în ziua cursei. Oarecum a fost o performanță previzibilă, datorită motorului Suzuki subperformant pe traseul italian, dar totuși, diferența a fost mult prea mare.

Alex Rins

După victoria de la Le Mans, spaniolul de la echipa lui Sito Pons era din nou pe val. Cu toate acestea, aripile i-au fost retezate la Mugello, după ce a judecat greșit fereastră admisă de dinaintea restartului. Plecat din ultima linie a grilei la restart, el a făcut eforturi supraomenești pentru a intra în top 10, dar rezultatul a fost cu mult sub așteptările sale.

Romano Fenati

Poate cea mai mare dezamăgire a clasei Moto3 a fost pilotul aflat sub aripa lui Valentino Rossi. Cu siguranță, el a fost văzut ca fiind un mare favorit la victorie, dar din nefericire pentru el, o problemă mecanică a stopat orice șansă. Data viitoare, Romano!

THE UGLY

Valentino Rossi

De departe surpriza neplăcută a zilei de duminică a fost abandonul dramatic al lui Valentino Rossi. Italianul a fost forțat să tragă pe dreapta după ce motorul Yamaha și-a dat obștescul sfârșit în prima parte a întrecerii.

Rossi era un mare favorit la victorie, fiind în siajul lui Jorge Lorenzo, dar neșansa a stopat brusc efortul italianului, reducând la tăcere marea galbenă a tifosilor veniți să-l încurajeze la Mugello.

 

Isle of Man: Z1 – 28 mai

Primele două zile ale celebrelor curse de TT de pe Isle of Man s-au încheiat. Wheelies vă propune o scurtă cronică a primei  zile, dedicată antrenamentelor.

Ediția din 2016 a curselor de pe Isle of Man nu a fost scutită de incidente. Ziua de vineri, ultima de dinaintea deschiderii oficiale, a fost marcată de decesul lui Dean Martin, în cursa clasică de 850 cmc.

Pilotul britanic în vârstă de 58 de ani și-a pierdut viața după un accident în zona Billown Dip. În acest incident a mai fost implicat și un alt pilot, dar și un comisar de traseu. Ambii au scăpat fără probleme prea serioase, cu toate că Jamie O’Brien, celălalt pilot este internat în spital.

Conform celor declarate, Dean Martin era un pilot experimentat, cu mare experiență pe traseul Snaefell din Insula Man. În prima zi oficială, sesiunile de antrenamente au început. La clasa lightweight, învingătorul din 2015, Ivan Lintin a realizat cel mai rapid tur, cu o medie orară de 116.777 mile pe oră.

 

La clasa superstport, Dean Harrison a reușit să cel mai rapid tur, cu o medie de 124.22 mile pe oră, cu un tur cronometrat în 18:12.487. El a fost urmat de Ian Hutchinson, Michael Dunlop și John McGuinness.

 

Ziua de duminică a fost una lipsită de întreceri, dar luni motocicletele vor reveni pe circuitul Snaefell din Insula Man.

 

7. Casey Stoner

Văzut de marii specialiști, dar și de unii dintre rivalii săi ca fiind cel mai mare talent natural din istoria motociclismului, Casey Stoner ocupă locul 7 în topul propus de Wheelies.

Cu reminiscențe certe din Wunderkindul anilor 30, Bernd Rosemeyer, australianul Casey Stoner este exponentul modern al pilotajului dus la limită, dar fără să consume pneurile prea mult.

Un miracol? Ceva neobișnuit? Absolut deloc. Au fost și alți piloți la fel de agresivi, dar nici unul la fel de atenți cu pneurile, a se vedea Marc Marquez. Cariera copilului teribil din Kurri Kurri a început mai degrabă nefast, cu un sezon 2002 la clasa 250 cmc, lipsit de prea multă strălucire și fast.

Nici la revenirea pe motoare de 125 cmc, Stoner nu a excelat, cu toate că, s-a impus la Valencia, în 2003, alături de Aprilia. Trecerea la KTM din 2004, i-a mai îmbogățit puțin palmaresul, dar titlul a lipsit în continuare.

Nici la clasa 250 cmc, în 2005, el nu a fost protagonistul principa, fiind mai mereu în umbra lui Dani Pedrosa. Totuși, Lucio Cecchinello i-a acordat șansa debutului la MotoGP în 2006, acolo unde, pe o Honda de client, a fost revelația sezonului.

O nouă mutare l-a avut în prim plan pentru 2007. Ducati și-a asigurat serviciile lui Stoner, iar testele păreau promițătoare. Ce a urmat, a fost istorie. Australianul a rescris paginile de istorie ale motociclismului, cu un sezon la capătul căruia, după o dominație a la Rosemeyer în 1934, a nesocotit marea galbenă a tifosilor lui Valentino Rossi și s-a încoronat campion mondial.

Toți factorii au fost favorabili pentru un nou titlu mondial, dar următoarele trei sezoane petrecute la Ducati nu au mai fost la fel de fructuoase. În 2011, Stoner a semnat cu Repsol Honda pentru două sezoane, repetând dominația din 2007 la o scală similară. Totuși, surpriza nu a mai fost la fel de mare precum cea din 2007, deoarece Honda era obișnuită cu gustul succeselor pe bandă rulantă.

Cu ocazia grand prix-ului din Franța, din 2012, Casey Stoner și-a anunțat retragerea din activitate, la doar 27 de ani. Mike Hailwood all over again? Din nefericire, spre deosebire de Mike The Bike, Stoner a ales să se dedice vieții de familie și…pescuitului.

Ar fi putut deveni Casey Stoner un vrednic concurent pentru titlul neoficial de greatest of all time? Cu siguranță, da, căci diferența dintre el și ceilalți din fața sa este doar de un fir de păr. Cum realitatea nu e întotdeauna în conformitate cu ceea ce ne dorim, talentul australianul nu a suprimat ambiția altora.

 

8. Jarno Saarinen

Total atipic pentru un finlandez, Jarno Saarinen a fost racerul ideal de la începutul anilor ’70.

Cu abilități mecanice și tehnice nemaiîntâlnite până la el și după el, Jarno Saarinen a fost omul de referință în motomondial la începutul anilor ’70. Statistica mincinoasă, asemeni exemplului lui Bill Ivy, nu transmite nimic despre cât de valoros a fost pilotul Jarno Saarinen.

Cu certe calități de mecanic, datorate studiilor superioare din inginerie, primul finlandez zburător din istoria motomondialului, a popularizat cursele pe două roți în Țara celor 1000 de lacuri, acolo unde, raliurile erau la putere.

Pe lângă acest rol mediatic crucial, Saarinen a fost și primul mare pilot care a abordat virajele cu genunchiul jos, revoluționând practic stilul de pilotaj, dar și maniera în care erau abordate buclele.

Palmaresul său aparent neimpresionant, ascunde însă multe performanțe notabile. Un singur titlu mondial, obținut în 1972 la clasa 250 cmc, alături de Yamaha, îl împinge spre clasele mai mari pentru sezonul următor.

Cel considerat de Agostini ca fiind urmașul său a punctat imediat, prin victorii duble la 350 și 500 cmc, în primele două runde ale sezonului, iar de-acum, dominația legendarului Ago părea istorie.

Din nefericire, dezastrul a lovit în mai 1973 la Monza, iar după un contact cu Renzo Passolini, în debutul cursei de 350 cmc, i-a adus sfârșitul lui Saarinen. În același an, la Daytona, în celebra cursă de 200 de mile, el uluia asistența printr-o victorie imposibilă.

Finlandezul a avut la dispoziția sa o Yamaha de 350 cmc, în timp ce restul plutonului concura pe motoare de capacitate dublă, de 750 cmc. Nu numai că a câștigat, dar maniera în care s-a impus a fost zdrobitoare, iar presa de peste Ocean l-a inundat în epitete înălțătoare pe curajosul pilot nordic.Această evoluție magnifică l-a impresionat pe un anume băiat, care debuta, la frageda vârstă de 12 ani în cursele moto. Numele său? Freddie Spencer.

Măreția lui Jarno Saarinen nu poate fi descrisă în cuvinte puține, deși Barry Sheene a încapsulat sintetic câteva cuvinte despre importanța finlandezului, dar și despre filosofia sa de curse.

El (n.r. Jarno Saarinen) a fost cel mai dedicat pilot pe care l-am cunoscut vreodată

Dacă Monza nu ar fi adus dispariția sa prematură, foarte probabil acum am fi vorbit despre un candidat foarte serios la distincția neoficială de the greatest of all time. Și așa, mulți din epoca lui, îl plasau acolo.

9. John Surtees

Primul mare campion din istoria MV Agusta este ocupant locului 9 în topul Wheelies. Numele său? John Surtees.

Cunoscut în istoria motorsportului ca fiind singurul om care s-a încununat campion mondial și în motomondial și în Formula 1, John Surtees este primul mare pilot din istoria legendarului constructor italian MV Agusta.

O relație specială l-a legat pe acesta de excentricul conte Agusta, iar Celălalt Commendatore l-a privit mereu cu ochi buni pe curajosul pilot britanic. Debutul în întrecerile moto l-a avut în 1952, la ghidonul unui modest Norton, la Ulster, unde a obținut un onorabil loc șase.

Tot de Ulster este legată și prima victorie, din 1954, la ghidonul unei motociclete NSU, el s-a impus la clasa 250 cmc și a atras atenția marelui conte Agusta. În 1956 el a semnat cu gruparea acestuia, MV Agusta și restul e poveste.

Ceea ce părea un an de învățare s-a transformat într-o poveste de vis, căci Geoff Duke, campionul en titre, dispunea de o Gilera deloc fiabilă și a încheiat sezonul pe un modest loc șapte. Pentru Il Grande John cum era supranumit britanicul de tifosi italieni, sezonul a fost magnific, trei victorii din primele trei etape fiind suficiente pentru prima coroană la clasa supremă.

1957 a fost un an catastrofal pe ambele planuri, el nereușind titlul nici la 350, nici la 500.Dominația sa autoritară din perioada 1958-1959 stă ca suport al măreției sale extraordinare, el reușind să obțină o serie impresionantă de 22 de victorii consecutive la grand prix-urile la care a luat startul.

Acest șir aproape interminabil de succese stă ca referință și în zilele noastre, fiind puțin probabil ca cineva să mai fie capabil să bată vreodată această imensă realizare. După încă un sezon foarte bun, 1960, cu titluri la ambele categorii, John Surtees a șocat opinia publică când a anunțat trecerea sa în Formula 1.

Sumarizând pe scurt perioada petrecută acolo, Surtees a atins culmile în perioada Ferrari. Șansa i-a surâs în 1964, iar ajutorul coechipierului Lorenzo Bandini a fost decisiv, Il Grande John devenind unicul campion mondial pe două și patru roți.

Șapte titluri, 38 victorii din 49 de starturi și 45 de podiumuri în motomondial. Până și statistica este impresionantă când vorbim de John Surtees, singurul om încununat campion de impresionantele mașinării ale celor doi Commendatori.

Jorge Lorenzo, fuoriclasse la Mugello

Jorge Lorenzo s-a impus după o cursă electrizantă în Marele Premiu al Italiei.

După sesiunea de calificări de ieri, Valentino Rossi era marele favorit al publicului pentru o nouă victorie în grand prix-ul de casă. Startul a fost unul foarte bun pentru Il Dottore, dar Jorge Lorenzo a țâșnit spre fotoliul de lider după un start impresionant.

La finele primei bucle de circuit, Lorenzo conducea și era urmat de Valentino Rossi, Aleix Espargaro, Marc Marquez și Andrea Dovizioso, ultimul pornind din a 13-a poziție a grilei de start.

De cealaltă parte a baricadei, Iannone și Vinales au ratat startul și au ajuns la mijlocul clasamentului, pe locurile 10 și 11. În frunte, Rossi, Marquez și Dovizioso au greșit simultan abordarea virajului San Donato.

De la standuri a fost indicat numărul 68, purtat de columbianul Yonny Hernandez, cel care a fost găsit vinovat de start furat. El a fost penalizat cu un ride through și a ispășit pedeapsa imediat.

Duelul din fața devenea electrizant. Jorge Lorenzo forța, dar Rossi semna cel mai rapid tur al întrecerii, cu un foarte bun 1:48.445. Acest record nu a rezistat prea mult, întrucât Dovizioso a semnat un tur cu aproape jumătate de secundă mai rapid.

1:47.997 a fost turul reper al lui Desmo Dovi, cel care acum se afla în urmărirea liderilor de la Yamaha și Marc Marquez. În frunte, Rossi forța, în timp ce Jorge Lorenzo continua să dicteze tonul într-un ritm metronomic.

Șocul a venit în turul al nouălea. Valentino Rossi a încetinit, după ce motorul său a cedat. Într-o manieră similară cu Jorge Lorenzo în sesiunea de warm up. doctorul a fost nevoit să tragă pe dreapta și a abandonat, lăsând publicul fără replică.

Andrea Iannone a semnat un record de viteză la MotoGP, cu un impresionant 354.9 kmh și se apropia din ce în ce mai mult de coechipierul de la Ducati. Cu aproximativ șapte tururi rămase, Maniac Joe a trecut de Dovizioso și l-a tras în acest trenuleț și pe Dani Pedrosa, care profita de duelul intern al echipei din Bologna.

În fruntea cursei, Marquez făcea eforturi disperate să-l depășească pe intangibilul Jorge Lorenzo. O impresionantă serie de două tururi consecutive, cu 1:47.980 și 1:47.871 l-a readus în siajul lui El Guerrero.

Cu cinci tururi rămase, Jorge Lorenzo avea un avans infim în fața lui Marc Marquez. În spatele lor, la mare distanță, se purta un duel foarte strâns între Iannone, Pedrosa și Dovizioso pentru poziția a treia, în timp ce Maverick Vinales era the best of the rest, solitar, pe poziția a șasea.

În antepenultimul tur, Pedrosa depășește, dar în turul imediat următor, Andrea Iannone revine. Spectacolul avea să se mute pentru ultimul tur în frunte. Marc Marquez era evident mai rapid decât Jorge Lorenzo, iar prima manevră de depășire a venit imediat.

Rocada s-a făcut după o mică greșeală a lui Jorge Lorenzo, dar acesta a revenit după o depășire aproape sinucigașă. O nouă replică a fost dată de Marquez, iar acesta a revenit încă o dată pe prima poziție, cu câteva viraje înainte de final.

Ultimul viraj avea să decidă câștigătorul. Marc Marquez a abordat o trasa mai largă, în tipic ce Jorge Lorenzo a strâns coarda virajului și a intrat pe linia de start-sosire cu viteză superioară, iar acest amănunt a făcut în cele din urmă diferența.

El Guerrero a câștigat după ce l-a depășit pe mai tânărul său conațional pe ultimii metri, datorită vitezei net superioare a prototipului M1. La mare distanță de cei doi iberici a sosit Andrea Iannone, cel care a rezistat asalturilor furibunde ale lui Dani Pedrosa, din ultimele două bucle de circuit.

Cu o recuperare magistrală, dar cu probleme fizice, Andrea Dovizioso a semnat un excelent loc cinci, iar italianul de la Ducati a demonstrat de ce glonțul din Bologna mizează în continuare pe serviciile sale. Maverick Vinales a marșat spre un minunat loc șase, mai ales după startul foarte slab.

În clasamentul general al piloților, Jorge Lorenzo și-a mărit puțin diferența în fața lui Marc Marquez. 115 la 105 este acum situația, dar nimic nu este jucat. Marele ghinionist al zilei, Valentino Rossi ocupă poziția a treia în clasamentul general, cu 78 de puncte, în timp ce Dani Pedrosa și Maverick Vinales completează topul primilor cinci, cu 66 de puncte, respectiv 59.

Următoarea etapă a campionatului mondial de motociclism viteză va avea loc peste două săptămână la Barcelona, gazda Marelui Premiu al Cataluniei.