Cel mai popular pilot al anilor ’70, Barry Sheene este primul reprezentant al Marii Britanii în topul Wheelies.

Alura de rockstar, carisma și priza formidabilă la sexul feminin au reprezentat doar o fațetă din personalitatea complexă a lui Barry Sheene. Dincolo de farmecul vieții de playboy, The Bionic Man a fost un racer pur sânge.

Prima dovadă a măiestriei sale a venit în 1971, atunci când a purtat un duel istoric cu mult mai experimentatul spaniol Angel Nieto, pentru titlul clasei 125 cmc. În cele din urmă, tinerețea nu a fost suficientă, iar Sheene s-a mulțumit cu titlul de vicecampion.

Periplul din Formula 750 din 1973 s-a soldat cu un titlu obținut într-o manieră mai mult decât convingătoare, iar Sheene acum era trecut la capitolul mari speranțe. Doi ani mai târziu, Suzuki îi pune la dispoziție o motocicletă competitivă cu care britanicul se putea bate de la egal la egal cu Yamaha lui Agostini.

Daytona 200 a reprezentat însă punctul de temelie pentru cariera lui Sheene. După o căzătură capturată pe camerele video, pilotul Suzuki a captat atenția prin felul său aparte de a fi. Astfel, a cunoscut-o și pe Stephanie, cea care avea să-i devină soție.

Tot în 1975, Sheene are prima cursă de calibru. La doar câteva după accidentul din antrenamentele de la Daytona, carismaticul pilot a dus o bătălie grea cu legendarul Giacomo Agostini, în Catedrala motociclismului, la Assen. Victoria a reprezentat descătușarea pentru Sheene, iar Ago s-a recunoscut învins.

1976 și 1977 au stat sub semnul dominației lui Bionic Man. Suzuki a aliniat la start un model perfect, iar Sheene a plusat printr-o serie de rezultate incredibile. Din aceste două sezoane, cea mai frumoasă cursă rămâne cea de la Mugello din 1976, unde s-a impus pentru doar 0.1 secunde în fața unei alte legende, Phil Read.

Apariția în 1978 a lui Kenny Roberts a schimbat puțin situația. Yamaha a lovit în plin în dominația celor de la Suzuki, iar Sheene s-a văzut amenințat pentru prima oară. Un al treilea titlu nu părea imposibil, dar Roberts a uluit asistența, debutând în Europa cu un sezon imperial.

Ultima mare cursă a lui Barry Sheene a fost la Silverstone în 1979. După nu mai puțin de 26 de schimbări de lider, britanicul a fost nevoit să se recunoască din nou învins după un duel de zile mari cu același Kenny Roberts, cel care afirmă și în zilele noastre, că rivalitatea a fost cea mai frumoasă din istorie.

Trecerea la Yamaha părea să-l readucă în prim plan pe Sheene, dar cariera sa a luat o turnură neașteptată. Din nefericire, după teribilul incident de la Silverstone, din 1982, britanicul nu a mai fost același pilot de dinainte, iar la finele lui 1984, a pus casca în cui.

Un campion deosebit, Barry Sheene a contribuit din plin prin popularitatea sa extraordinară la popularizarea motociclismului în lume. Nu putem uita nici contribuția sa deosebită la siguranța piloților, el fiind cel care a brevetat “cocoașa” care protejează spatele concurenților astăzi.